Archive for the andrei budescu Category

randunici sau randunele?

Posted in andrei budescu, George Ionita, Liviutza on iunie 18, 2008 by ceoameni

Limba romana este o limba data naibii! Am mai aflat despre unii nebuni de prin alte tari care n-au avut lucruri mai bune de facut decat sa incerce sa invete limba romana – si nu pot decat sa le urez -bafta, baieti! Se intampla adesea, ca vorbitori nativi, sa nu stim cum s-o fi zicand corect o anumita chestie..  Mie cel putin mi s-a intamplat de foaaaarte multe ori in ultimele zile sa ma exprim cu foooaaaarte multe agramaticalitati …- culminand cu momentul de debusolare – pluralul de la vacă sa fie oare văci?!, urmat de si mai inspiratul vace! Am acceptat atunci si insuccesurile Elenei Basescu consolandu-ma ca oboseala – surata prostiei crase – mai impunge oamenii in greseala

In seara asta – o noua dilema… in grup!… Cum sa fie corect? Randunici sau randunele.. Controverse, dezbateri – nebuneli. Unii acceptam ca singularul e randunica, dar pluralul e musai randunele.. Livia a transat categoric problema lamurindu-ne ca randuneaua e o randunica mai bad ass, iar eu am conchis ca randunele identifica paria din societatea randunelelor.. Dexonline-ul contine ambele variante

Multumiri limbii romane pentru faptul ca mai taie din cand in cand din cate o tacere stanjenitoare – oferindu-ne frecvent teme de meditatie si de profunde nedumeriri.. si m**e noului DOM care accepta toate prostiile si ne lasa sa ne complacem in… prostie

Limba românească
de Gheorghe Sion

Mult e dulce şi frumoasă
Limba ce-o vorbim,
Altă limbă-armonioasă
Ca ea nu găsim.

Saltă inima-n plăcere
Când o ascultăm,
Şi pe buze-aduce miere
Când o cuvântăm.

Românaşul o iubeşte
Ca sufletul său,
Vorbiţi, scrieţi româneşte,
Pentru Dumnezeu.

Fraţi ce-n dulcea Românie
Naşteţi şi muriţi
Şi-n lumina ei cea vie
Dulce vietuiţi!

De ce limba românească
Să n-o cultivăm?
Au voiţi ca să roşească
Ţărna ce călcăm?

Limba, ţara, vorbe sfinte
La strămoşi erau;
Vorbiţi, scrieţi româneşte,
Pentru Dumnezeu!

Reclame

REVELATIE/mi-e dor de Amsterdam

Posted in andrei budescu on iunie 13, 2008 by ceoameni

Azi mergeam la ceremonia de absolvire, cand, din senin, m-a stropit o masina pe incaltari. In timpul ceremoniei – cand ma uitam lung la petele ce mi-au aparut dupa ce s-a uscat apa de balta – mi-am dat seama ca se aseamana cu petele de pe vaci – cu petele de pe vacile bălţate. Si atunci tot universul a capatat semnificatie si am inteles si de unde provine cuvantul bălţat: o vaca normala se afla prea aproape de o balta exact in momentul in care a trecut pe acolo un cioban calare pe un magar 4×4, improscand-o pe aceasta. Balta avea probabil un continut cu accentuat caracter radioactiv, un soi de substanta mutagena – astfel incat petele s-au impregnat nu numai pe vaca cu pricina, ci si pe toate prasilele acesteia. Orisicum – etimologia cuvantului s-a impus si este fara doar si poate get-beget romaneasca: cuvantul bălţat face referire la ceea ce a fost accidentat de catre o balta: iar in cazul vacilor – toate descendentele bietei nefericite care s-a aflat prea aproape de balta primordiala. Exista si caini baltati, si pisici baltate si tot soiul de alte lighioane baltate. Animalele aflate intr-un contact apropiat cu apa nu sunt baltate: majoritatea oamenilor nu sunt baltati intrucat au stiut sa se spele dupa orice eventual accident, iarasi – lebedele nu sunt baltate! Cine a vazut vreo lebada baltata?!

Numai bine

Adica cum?

Posted in andrei budescu on iunie 12, 2008 by ceoameni

Din seria ‘pubertate redescoperita in timpul lucratului la licenta’, citind postul lui Gxg ‘Razlet’ mi-au revenit in minte tot soiul de intrebari dintre care si ‘cum se autosatisfac fetele?’ Asa ca am inceput sa intreb pe unde am putut…

Am aflat cu stupoare ca multe fete (3) nu se gandesc la nimic in timp ce-si dau singure o mana de ajutor. Pai la ce bun se mai zgaiesc ele la tot soiul de barbati si ne mai tarasc la filme cu Antonio Banderas, Brad Pit sau mai stiu eu cine? Si ce mama naibii se petrece in mintea voastra in momentele alea? Va ganditi la copiii din Africa, la cumparaturile de Craciun sau la stratul de ozon?! Caci nu poate fi un blanc total! La noi e simplu – cateva cadre cu muieri, iar sangele ramas in creier nu ne permite sa ne mai gandim la mare lucru. De asemenea, noi ne zgaim la dudui ca sa facem tot soiul de poze mentale ce vor fi folosite ulterior.. ca se mai intampla ca buzele Angelinei sa se amestece cu sanii lui Sharon Stone si fundul vreunei profe din liceu – asta e alta discutie.. dar macar nu ne zgaim degeaba! Oricum, nimic nu se pierde… totul se foloseste!

O alta mare dilema existentiala.. Frecventa! Adica la mine cel putin poate varia intre 1-20 de ori pe saptamana – depinzand de anotimp, umiditatea aerului, stres sau mai stiu eu ce. Am doar niste idei f vagi cu privire la frecventa la fete..

Ok – cu aceste intrebari existentiale in gand am sa incerc eu sa adorm in noaptea asta.. Sper ca nu ma voi busi de o timiditate exagerata si ca se va indura vreo fetiscana sa imi mai elimine din necunoscute… Iar daca sfiala nu va lasa si nu va lasa sa postati cu numele propriu – folositi si voi un username fals, dar credibil, gen Marghiolitza, Sofronia, Stelutza, sau chiar de baiat ce se da atotcunoscator – Naum, Piropircanitza sau Petronius. Si nu – nu va temeti ca o sa va judecam – si noua ni s-a mai intamplat sa avem tot soiul de ganduri necurate cu persoane nu tocmai potrivite (si in momente nu tocmai potrivite) sau sa facem netrebnicii in Sfantul Post!

Inchei apoteotic prin – ‘cel ce se simte fara de pacate sa arunce primul cu piatra!’ (/cea ce se simte fara de pacate…) si ‘ce-i frumos si lui … …’

Si da – sunt un sustinator patimas al ajutorului de sine caci ma ajuta sa raman neprihanit pana in noaptea nuntii! (asta si personalitatea).

Noapte buna!

Brichete şi copchii

Posted in andrei budescu, George Ionita on iunie 12, 2008 by ceoameni

La toate magazinele nu mai au decât brichete anti-copil, la toate gamele de preţ. Nu mai există niciuna normală. Dacă pînă acum era un întreg ritual şi-un gest suprem în a-ţi aprinde o ţigară, focul apărea imediat, abordai ce stil vroiai, apucat, boem, jmecher, misterios, încet, brusc, acuma tre’ să ne chinuim, să înjurăm, să ne stresăm, s-o dăm în penibil, să ne tăiem şi să ne rănim de dragul siguranţei copiilor. Nişte aberaţii stresante, enervante şi inutile!

Dar dacă un ţânc are apucături de piroman, foloseşte chibrituri (ar trebui şi astea dotate cu sisteme de siguranţă, gen cutia să aibă parolă ). În plus, sunt convins că aştia mici pot aprinde o brichetă de-asta anti-baby mult mai repede decât cel mai stresat fumător. Ăştia de la Protecţia Consumatorului nu-şi dau seama cât de evoluaţi sunt copiii din România. 

Eu cred că ar trebui să pună un sistem de siguranţă la pachetul de ţigări. Să se deschidă numai pe bază de CNP.

ce-am avut si ce-am pierdut

Posted in andrei budescu on iunie 2, 2008 by ceoameni

am venit acum 3 ani cu oareshce pofta de viata, cu nitzele cunostinte in spate si cu suficient entuziasm… cateva cursuri si seminarii mai tarziu si iata ca ma trezesc absolvind – azi am avut ultimul examen care se pune. stand intr-un cot si intrebandu-ma – cu ce-am ramas? – conchid frust ca n-am ramas cu mare lucru.. am ramas cu buza umflata… poveste de altfel similara cu a mai tuturor aseistilor cunoscuti.

printre randuri – au fost si mici bucurii – mers la seminariile de la 7:30 direct din club A, satisfactiile examenelor bine copiate – cu stil si cu finete… frumusetea rasariturilor de soare – cu farmecul lor aparte din sala de lectura a caminului Moxa D, in diminetile de dinainte de examen…  si – somnul de dupa examene…………….

Superstitii.. Ghinioane

Posted in andrei budescu on mai 31, 2008 by ceoameni

Eu pana acu’ vreo doi ani practicam intens sportul superstitiilor: 3 pasi inapoi cand vedeam o matza neagra, obiecte care imi purtau noroc si fara de care nu plecam din casa (in special la concursuri mergeam plin de tot soiul de ‘amulete’), credeam in numere norocoase (1,3,7,10,20) si ghinioniste (13, 4, 6, 13, 13, 13….) etc. etc. Am renuntat la ele dupa ce mi-am mai prins capul pe umeri si mai ales dupa contactul cu modul de a gandi american (si anume cu ideea ca tu iti definesti viata, iar accidentele sunt doar accidente). Si mi-a fost foarte bine!

Dupa cateva intamplari in lant de anul acesta am inceput sa cred din nou in prostii:

Nr. 1: Cum iti incepi anul asa o s-o duci pana la capat. Se face ca eu (Andrei), George si Iuliu am inceput anul printr-un mic accident de masina. A doua zi – dus sa ma intalnesc cu ei – taxiul cu care mergeam s-a mai busit intr-o masina. Ciudat. De atunci oricum – nu ne-a fost bine: multe alte mici/mari nenoroace, printre care: eu am lesinat in timpul unui concurs pt care munciseram ca chiorii cateva saptamani, lui George i-a fost pradata camera de camin (lasandu-l fara niste bani, acte si mai grav – deodorant). Livia – care desi nu era prezenta fizic in masina la inceputul anului, (dar e mereu in gandurile noastre, asa ca se pune) a avut nu stiu ce interventie chirurgicala f bizara. Iar Iuliu – se pare ca si-a pierdut mintile si vrea sa-si cumpere pusca/harpon. Dupa care probabil o sa ne omoare pe toti si el o sa ajunga la puscarie. Serios

Nr. 2: Numere cu ghinion: 13. O intamplare f recenta m-a facut sa imi amintesc ca m-am despartit de ultima prietena pe 13. De prima prietena din viata mea tot pe 13 ma despartisem (ce-i drept acum nu stiu daca astea sunt noroace sau ghinioane…) Pe 13 mi-am luat primul 2 la mate, mi-am rupt un picior pe scari… a – si da – lesinul de anul asta care m-a facut sa ma plimb cu ambulanta si sa fiu dus in camera de Desocare langa un batranel ce se incerca resuscitat, tot pe 13 a avut loc. Yup ii

Nr. 3: Iarba rea nu piere. De fapt – aici trebuia sa fie alta idee – dar de-al naibii nu mai reusesc sa imi aduc aminte care!, cel mai probabil datorita faptului ca cele putin prea multe jointuri de semestrul trecut din Amsterdam mi-au subrezit memoria – si efectele inca sa mai resimt.

Mai crede careva in superstitii bizare?

Oan, ciu, fri, Pamela vrea copii

Posted in andrei budescu, George Ionita on mai 28, 2008 by ceoameni

Sesiune. Pauza de la invatat. Cantina. Cu Budi, plictisiti la o ciulama. De la ideea ca Budi era un ciudat (si) cand era mic, am ajuns la:

Oan, ciu, fri / Pamela vrea copii / Bobi nu o lasa / Ca e prea frumoasa

sau

Din oceanul Pacific / A iesit un peste mic / Si pe coada lui scria / Iesi afara dumneata

sau

Am dam dez / Dizi mani frez / Dizi mani comparez / Am dam dez

sau

Impacare, impacare / Fara nicio suparare / Cine s-o mai supara / (si aici ne-am blocat)

sau

La popa la poarta / Sta o matza moarta / Cine-o rade… (iar ne-am blocat)

si apoi

„La perete, la perete, STOP!”, „V-atiascunselea”, „Prinselea pe cocotate”, „Tara, tara, vrem ostasi!”, „Ratele si vanatorii”, „Hotii si vardistii” si una cu imparatul care dadea mamaligi, pasi de furnica si pasi de urias.

si apoi

„Cum te cheama, Zori de zeama, cum te striga, mamaliga (iar ne-am blocat)”, „Avion cu motor, ia-ma si pe mine-n zbor, Nu te iau ca esti mic, Si te cheama Polonic”, „S-au spart oalele, Si-ai mancat sarmalele”, „Stai acolo usturoi, ca stai bine pe butoi”.

Si mai era una…”Am, dam, diiina, S-a ouat gainaaa, ….”

Si alta … „Coana Mitza, biciclista, a cazut si si-a rupt…, Piiiitpalac intr-un tufis, Mie-mi vine sa ma…Piiiitpalac intr-un copac, Mie-mi vine sa ma Caaalule mananci ovaz, Mie-mi vine sa ma … Baaaietelul face baie si se scarpina la … Cooaaana Mitza biciclista” (asta a aparut la pubertate).

Mai stie cineva vreun joc, cantecel, expresie din copilarie? Sau macar continuarile la alea de mai sus?