Archive for the andrei budescu Category

Oracol international

Posted in andrei budescu on Septembrie 9, 2008 by ceoameni

Cand unii oameni isi vad de viata – altii stau si completeaza oracole

Andrei; Andrei; Andrei; finante; master; 1 an; Romania; da, e ok – am mai fost o data….

Deja de vreo 10 zile de cand sunt in Amsterdam am innebunit sa port aceleasi conversatii –  la mai toate petrecerile –

„buna! cum te cheama? Poftim, cum ai zis? Mai zi o data ca nu te-am auzit bine – muzica e de vina…”

„Aaahh! Buna, AndrE, eu sunt XxXxX. Imi pare bine! Si… ce studiezi?” urmand invariabilul ‘interesant’!!!

„SI – faci bachelor sau master?”

„Doar 1 semestru sau…?”

„De unde ziceai ca esti?”

„SI, iti place Amsterdamul?”

De aici incolo – fiecare dupa cum il taie capul – unii o mai dau pe „Ce fel de muzica iti place?”, altii ajung la intrebari de-a dreptul jenibile gen „Ce-ai mancat azi dimineata?” dandu-si si ei seama de cretinismul propriu si scuzandu-se cu un „Intreb pentru ca eu nu stiu sa gatesc si o tin in bere toata ziua”…

Macar de-ar include si intrebarea de pe ultimele pagini ale oracolelor din clasa a patra: „SI, de cine iti place din clasa?”

Sfarsitul conversatiilor: „Multumesc ca ai completat oracolul meu! PA!”

Si nu – inca nu pot sa zic ca am dat peste oamenii faini de anul trecut

Anunțuri

Ultimul post la dublu

Posted in andrei budescu, George Ionita on August 21, 2008 by ceoameni

În introducere, începem cu concluzia: peste fix 5 zile, Budi se duce dracu.

Acum, cuprinsul. Nu o să vorbim despre istoria blogului (un an bestial, în care majoritatea discuţiilor unu la unu au fost catapultate aci, în care cele mai cretine idei şi revelaţii au determinat milioanele de cititori să ia contactul cu idioţenia noastră devenită în timp celebră, în care am povestit despre aventurile noastre din America de Sud, Samoa şi Burundi, în care, alături de Ana, Anca şi Liviuţa, ne-am făcut de tot râsul – noi chiar ne-am amuzat unii de alţii). Nu o să vorbim nici despre oameni (care s-au strâns cu zecile de  mii pe lângă noi, frumoşi, urâţi, proşti, geniali, proşti, pişicheri), nici despre miile de beibişoare care ne-au pus la încercare neprihăneala, nici despre perioada horror din Costineşti ori despre leşinuri şi alte acareturi.

În concluzie, terminăm cu introducerea: Ne plictisim, ca şi până acum nu avem despre ce să scriem (a se citi orice post din urmă), dar simţim nevoia ultimului post la dublu.

post d 4 zile

Posted in andrei budescu on August 9, 2008 by ceoameni

in 30 de minute voi pleca la mare. momentan beat si surescitat.

in incercarea de a=mi largi sfera culturala am fost in asta seara la super concert Vali Vijelie – Focsani, Extrem Summer – 2008!! a fost nebunie si cu siguranta o lectie de viata cu multe invataminte

1) sunt putine lucruri pe lume pe care baietii le-ar face de dragul.. nimanui

2) daca nu iti plac absolut toate melodiile pe care le auzi la un ‘concert’ = inca mai auzi = inca nu ai baut suficient (sugestie personala: tequila(mai putin Pancho care te va trimtie fie in coma, fie in voma))

3) cand prostii e putini, prostii compenseaza pentru absenti

4) cand ma simt f jenat de ce fac imi musc buza; buza nu rezista cat nesimtirea din mine -> sange

5) simtul penibilulului totusi nu dispare no matter what ; asta nu inseamna ca nu poate fi disimulat

6) imi place despre mine

Numai bine!

viata trece, pietrele raman

Posted in andrei budescu on Iulie 10, 2008 by ceoameni

O persoană dragă mi-a subliniat recent că oamenii au minunatul talent de a-şi repeta greşelile. Asta se aplică cu siguranţă şi în cazul meu. 3 ani de facultate nu m-au făcut nici mai inteligent, nici mai inţelept.. Sper că timpul nu a trecut în van pentru toţi.

Norocul mi-a dat în cale – în special în ultimii ani – o căruţă de oameni faini. Pe lângă aceştia mi-am păstrat şi oameni care – ori de câte ori le-am dat ocazia – m-au dezamăgit fără drept de apel. Genul de oameni care te-ar ajuta – însă doar în măsura în care nu îi incurci pe ei nici în cel mai mic mod posibil. Am realizat asta demult, însă masochismul propriu combinat cu scuzele unor amintiri frumoase ce ne leagă m-au făcut să îmi impun să trec peste noile dezamăgiri.. Şi totuşi mai am tupeul să mă consider o persoană cerebrală!

In timp ce lucram cu drag şi spor la licenţă mi-am făcut tot soiul de promisiuni care să mă facă să visez la viaţa frumoasă, sănătoasă si palpitantă de după licenţă. Mi-am promis că am să mă las de fumat, că am sa mănânc mai sanatos şi, în general, am să imi pun ordine în viaţă. Inainte de licenţă – evident – nu aveam cum – căci eram prea ocupat cu ea şi abia abia aveam suficientă putere cât să mai scriu câte vreun paragraf – darămite să mă mai las şi de fumat…

A trecut blestemăţie de licenţă! Visam la starea euforică de după – în care să mă ştiu lipsit de griji, de nervi, de stresss şi de toate relele pământului.. Starea de fericire nebună – dacă a existat – a durat cât efectul celor 3 beri de după susţinere. Licenţa a trecut, dar starea mult aşteptată de după nu mai vine

Rezolvarea problemelor mele este aşadar o beţie supărată in Vamă

pa pa pam pa pa pa pa pam…(bis)… it’s the final countdown

Posted in andrei budescu on Iulie 6, 2008 by ceoameni

au mai ramas vreo 2 zile pana la licenta.. evident – chef am mai putin ca oricand.. in schimb vesti bune – desi am sa prezint marti – nu e nici marti 13, nici marti la ora 13 – asa ca acum chiar am toate sansele sa trec… daca ar fi fost sa prezint pe 13 nu m-as prezenta – serios – in schimb m-as duce frumusel in zona de triere a  urgentelor de la Spitalul Universitar si as astepta… daca m-ar intreba careva ce caut acolo le-as zice simplu – ‘stati linistit ca e 13 – vine vine un lesin.. daca nu  – dati-mi va rog o prezentare powerpoint, un public si eventual un microfon si vedeti atuncea urgenta! hai ca ma duc sa ocup scaunul ala cu rotile daca tot s-a eliberat de pe acuma’

spor la treaba la toata lumea

Felicitari.. esti fericitul castigator al unei curve

Posted in andrei budescu, George Ionita on Iunie 23, 2008 by ceoameni

Pornind de la fata de la pagina 5 dintr-un PREA citit ziar romanesc am ajuns sa ma intreb – de ce nu se face nici o campanie care sa ofere direct oamenilor curve/curvi – pentru o noapte. Serios! Adica – masini, electrocasinice si mai stiu eu ce tampenii au ajuns sa ne lase reci. Toate campaniile ofera aceleasi chestii in diverse cantitati (noroc cu astia de la sprite care iti ofera tricouri imense, picioroance si tot soiul de alte treburi inutile, dar funky).

Imi si imaginez: ‘cumpara ziarul X (sau XXX) si o poti castiga pe Roxana, Gianina sau Vanessa precum si mii si mii de alte curve roscate, brunete, blonde..’ Sau un individ razuind cu spor si entuziasm nu stiu ce eticheta si citind ‘Ne pare rau! Da o laba si mai incearca si maine’… sau alti indivizi vorbind ‘Bah – am vazut in Ziar ca ai castigat la Marea Tombola curve pentru toata luna. Bine bah baiatule!’.

Ti-a fost intotdeauna jena sa te duci la curve?! Libertatea ti-o aduce acasa!

GSP: Cea mai tare partida din campionat!

Antena 1: Mereu aproape!

Radio DaDa: N-are grija doar de urechile tale!

Pe timpul campionatului european, ProSport iti face cinste cu o curva

Cu Cotidianul ai si carte, ai si parte!

Sprite: iti potoleste setea…

Bergenbier – prietenii stiu de ce…

Pepsi: Don’t worry – there’s no sugar, sugar 😉

astea toate-s din seria Sex Complex La Metrorex…. Sau (din calificari) O curva – o lectie de viata pentru copilul tau

 

 

Ma ofer, voluntar, pe vara

Posted in andrei budescu on Iunie 20, 2008 by ceoameni

Tanar viitor finatist (sau PR-ist, avocat sau ce-o mai vrea D-zeu), oaresicum prezentabil si cvasisociabil, ofer companie pentru nunti, botezuri, cumetrii sau pur si simplu reuniuni de familie, intalniri cu parintii etc. – pe perioada verii

Exista momente in viata in care e musai sa te prezinti in societate cu una bucata pereche – fie pentru ca tre’ sa te duci la vreo sindrofie sau te piseaza parintii la cap iti cunoasca pretenul/pretena.. Si mai sunt momente in viata 1) in care pur si simplu n-ai perechea necesara sau 2) ai prefera – din tot soiul de motive (sa nu creada ca relatia devine prea serioasa, sa nu o sparii cu frumusete de rude etc) sa nu te afisezi cu ea in astfel de momente. Mie mi s-au intamplat ambele variante si de fiecare data m-am aflat in dificultate.. Acesta este motivul (plus lipsa de activitati interesante) pentru care m-am decis ca in aceasta vara sa ma dedic acestei cauze nobile si sa prestez munca de voluntariat, sa devin partener de ocazii pentru domnite aflate la ananghie. CV-ul ma recomanda – muuuult prea multe intalniri cu tot soiul de rubedenii, participari la petreceri familiale (sau extinse) de tot soiul. Fac usor fata conversatiilor incomode, momentelor de tacere stanjenitoare si surprizelor ce pot aparea de te miri unde. Mi s-a intamplat ca – ajuns pentru o simpla intalnire cu o mama – sa fiu tarat la o pomana de familie – si – la mai putin de 4 ore de la coborarea din trenul ce ma adusese in orasul de bastina al pretenei cu pricina, sa ajung sa fac cunostinta cu toate matusele, toti unchii, verisorii, prietenii de familie, nepotii, bunicii ramasi in viata, sa vad poze cu operatiile unui unchi ce plecase ca doctor in Africa si se ocupa cu extirpatul a tot felul de tumori care mai de care mai dragalase si sa trebuiasca sa ingan ‘Tatal nostru’ de fata cu tot acest puhoi de oameni – in amintirea bunicii raposate. Am reusit sa trec peste faptul ca – din lipsa de exercitiu – cuvintele rugaiunii nu mai gaseau calea gurii mele – insa „Si ne iarta noua Doamne pacatele noastre…” a iesit din mine din tot sufletul. Am reusit sa trec si peste sarmalele foarte fierbinti ce mi-au fost tuflite in poala de catre o matusa aiurita si peste cele 50 de intrebari ale bunicului „Da’ pe tine cum te cheama?”. Povestioara s-a terminat cu un happy-ending clasic: familia incantata, fata fericita, eu bucuros de izbanda.. Fat Frumos cu merele lui de aur era mic copil pe langa mine! Luptatul cu balauri e floare la ureche pe langa intalnitul familiei adverse..

In timp am ajuns sa capat gustul acestui sport extrem asa ca…daca aveti nevoie de un pertener de ocazii pe perioada verii…