Archive for the anca titu Category

Parfum

Posted in anca titu on Ianuarie 22, 2009 by ceoameni

Ultima oara m-am gasit fara cuvinte in fata unei canite mici de ceai negru, foarte fierbinte. S-a speriat tare de laptele alb, foarte rece, turnat peste el si parca nu stiau cum sa se invaluie unul pe altul mai repede. Sfori, valuri, un vartej mare si aburi cu aroma de martipan…si miere. Si totusi putin amarui la gust. Am mai pus miere si s-au mai indulcit, s-au acceptat si in final ceaiul era perfect, de o culoare ciocolatie care te invita cu boare ei, ce se mai amesteca si cu celelalte din jur. Din pacate, planul lor a fost sa evadeze, m-au imbatat cu mirosul si apoi au sarit din cana, spre a servi unui scop mai inalt, pe rochia mea. De doua zile imi miroase rochia a martipan…si miere.

Anunțuri

regim

Posted in anca titu, Uncategorized on August 9, 2008 by ceoameni

am intins mana spre toba mica, care parca isi intetea ritmul cand se apropia – sau poate imi forfotea mie sangele in cap, am aruncat o privire felinarelor inchise, simetric pozitionate de o parte si de alta a ventilatorului, care e chiar deasupra frigiderului, si ma gandeam ca mi s-a facut foarte foarte foame deodata … as da un atac fugar la frigider, dar e inchis… cred ca s-a facut tarziu.

o sa ma culcusesc mai bine langa soba, cu urechea la toba, la rime, la regim…de maine ma abtin!

cate incap in nimic?!

Posted in anca titu on Octombrie 11, 2007 by ceoameni

anca titu 

stateam, singura, pe o scara(..,…), fara sa privesc, si contemplam nimicul…el nu riposta! dar, deodata, s a razvartit, si a aratat cealalta fata, a scos coltii, a muscat surd si, in nimic , pe funadalul negru, au aparut cele mai adanci ganduri, imagini, dorinte, amintiri, tot, in extaz, arzand tot; s a retras, incurcat, cu regret, ca mersese prea departe, si m a lasat, m a lasat…undeva…unduind… de atunci nu mai caut totul, caut nimicul…e mai complet…de fapt are ce lipseste…ce bine cand iti lipseste nimic!!!

Dupa ureche

Posted in anca titu on Septembrie 9, 2007 by ceoameni

Anca Titu

prima zi: caut un cuvant…m-am uitat sub perna. nu era. in par. nu era. dupa ureche…poate il ai in mana!? sigur iti sta pe buze! hai, hai ca stiu, stiu ca stii… de fapt am mintit: nu cautam cuvantul. cautam un motiv sa te ating. ce daca nu e la tine? si daca l-ai avea…nu-i asa ca m-ai lasa sa te ating si nu l-ai zice… 

dupa ceva timp: caut ceva…un cuvant. m-am uitat in bucatarie, in baie, in balcon. nu era. -Poate e dupa urechea mea?! -Nu! nu e…m-am uitat acolo mai demult. poate e undeva afara…

afara: poate ca era dupa ureche…!? oricum cam toate’s dupa ureche, nu? norocosi aia care le au clapauge( cat incape acolo, oho, asa da! ).

cu moartea la cafea

Posted in anca titu on Septembrie 4, 2007 by ceoameni

anca titu 

uneori iti vine sa scrii si ai scrie despre aproape orice: despre tine, despre mine, despre caltabos si muraturi sau despre lume asa in general. dar asta cu generalul impune o mare problema pentru ca eu personal nu gasesc lucruri general valabile: nu ne nastem la fel,  nu traim la fel,  fiecare simte in felul lui(sau e mai nesimtit) si totusi avem ceva in comun, un mare mister dealtfel: toti murim – dar fiecare in felul lui, asa ca si asta e relativa.  de mult timp ma intriga Moartea: cum arata?cate stie?de unde vine? GATA!vreau sa o cunosc! te-am speriat? stai asa, nu vreau sa ma ia, doar sa stam la o cafea. lasa coasa la intrare, da jos gluga(sau nu…)  ne asezam la o masa, isi aprinde o tigara si discutam civilizat(macar asa poate lumea sa zica pe buna dreptate:”uite-o si pe asta, a iesit cu Moartea in oras!”). iti dai seama cate poti sa afli la asa o intalnire cu ceea ce ne uneste pe toti?! cred ca aproape as uita sa intreb daca exista rai sau iad(sau…cluburi…) dupa viata. un lucru totusi ma intriga si mai tare decat moartea si asta nu poate fi decat viata…mama ce cliseu! sa explic totusi de ce: toti se revolta ca ajung pe lume din intamplare,ca doar ei nu au vrut, si aici nimic nu le convine si asa ii indispun si pe cei care se trezise bine in dimineata aia. ei bine nu e asa(parerea mea): cand mori e adevarat ca vine si te ia Moartea, fie ca vrei fie ca nu, dar nu am auzit frate pe nimeni sa zica k pe el l-a adus Nasterea. in concluzie a venit de buna voie si nesilit de nimeni! si dupa asta Moartea tre’ sa asculte toate lamentarile pana nu mai poate si numa de-a dracului isi ia mp3 player sa nu te mai auda si te lasa sa ajungi la 70 de ani fara dinti dar cu parchinson si pampersi. saraca Moarte…ce viata ingrata!!!