Ma ofer, voluntar, pe vara

Tanar viitor finatist (sau PR-ist, avocat sau ce-o mai vrea D-zeu), oaresicum prezentabil si cvasisociabil, ofer companie pentru nunti, botezuri, cumetrii sau pur si simplu reuniuni de familie, intalniri cu parintii etc. – pe perioada verii

Exista momente in viata in care e musai sa te prezinti in societate cu una bucata pereche – fie pentru ca tre’ sa te duci la vreo sindrofie sau te piseaza parintii la cap iti cunoasca pretenul/pretena.. Si mai sunt momente in viata 1) in care pur si simplu n-ai perechea necesara sau 2) ai prefera – din tot soiul de motive (sa nu creada ca relatia devine prea serioasa, sa nu o sparii cu frumusete de rude etc) sa nu te afisezi cu ea in astfel de momente. Mie mi s-au intamplat ambele variante si de fiecare data m-am aflat in dificultate.. Acesta este motivul (plus lipsa de activitati interesante) pentru care m-am decis ca in aceasta vara sa ma dedic acestei cauze nobile si sa prestez munca de voluntariat, sa devin partener de ocazii pentru domnite aflate la ananghie. CV-ul ma recomanda – muuuult prea multe intalniri cu tot soiul de rubedenii, participari la petreceri familiale (sau extinse) de tot soiul. Fac usor fata conversatiilor incomode, momentelor de tacere stanjenitoare si surprizelor ce pot aparea de te miri unde. Mi s-a intamplat ca – ajuns pentru o simpla intalnire cu o mama – sa fiu tarat la o pomana de familie – si – la mai putin de 4 ore de la coborarea din trenul ce ma adusese in orasul de bastina al pretenei cu pricina, sa ajung sa fac cunostinta cu toate matusele, toti unchii, verisorii, prietenii de familie, nepotii, bunicii ramasi in viata, sa vad poze cu operatiile unui unchi ce plecase ca doctor in Africa si se ocupa cu extirpatul a tot felul de tumori care mai de care mai dragalase si sa trebuiasca sa ingan ‘Tatal nostru’ de fata cu tot acest puhoi de oameni – in amintirea bunicii raposate. Am reusit sa trec peste faptul ca – din lipsa de exercitiu – cuvintele rugaiunii nu mai gaseau calea gurii mele – insa „Si ne iarta noua Doamne pacatele noastre…” a iesit din mine din tot sufletul. Am reusit sa trec si peste sarmalele foarte fierbinti ce mi-au fost tuflite in poala de catre o matusa aiurita si peste cele 50 de intrebari ale bunicului „Da’ pe tine cum te cheama?”. Povestioara s-a terminat cu un happy-ending clasic: familia incantata, fata fericita, eu bucuros de izbanda.. Fat Frumos cu merele lui de aur era mic copil pe langa mine! Luptatul cu balauri e floare la ureche pe langa intalnitul familiei adverse..

In timp am ajuns sa capat gustul acestui sport extrem asa ca…daca aveti nevoie de un pertener de ocazii pe perioada verii…

Reclame

3 răspunsuri to “Ma ofer, voluntar, pe vara”

  1. hai sa o punem de-o afacere impreuna. cred ca si eu m-as descurca admirabil. n-am prea multa experienta, dar fatza de copil te scapa de multe belele 😀

  2. s-a facut! ne deschidem un OmPentruOameni S.R.L.

  3. ok!!:)))si eu ma ofer !!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: