Selectie (ne)naturala
Inteligenta perverteste, la fel cum prostia ingusteaza perspectivele. Cum devenim mai constienti de masura valorii noastre, cum avem impresia ca facem parte din vreo casta inchisa de tip masonic, de nu mai lasam pe nimeni in ea fara a il supune la teste si filtre diverse.
Uitam insa ca, pe cat ar fi de imbietoare exclusivitatea unei asemenea apartenente, pe atat de inselatoare si perfida este si singuratatea data de ea. Poate daca nu am mai cauta calul de dar la dinti, am realiza ca ne putem inconjura si de oameni ce ne sunt mai putin prieteni, dar mai mult companie.
Cel putin asa ar zice teoria. Dar eu imi asum riscul.
ianuarie 26, 2010 la 10:02 pm
daca suntem atat de exclusivisti, e clar ca ar trebui sa ne asumam riscurile singuratatii..problema e ca ne plictisim si de propria persoana si de platitudinile pe care le gandim doar noi cu noi si pentru noi, incat ne excludem pe noi insine..si asta e tragedia oamenilor inteligenti, cum zici tu..ce bine ca nu ma numar printre ei
p.s.: welcome back in “online”
)
martie 6, 2010 la 12:01 pm
Asta inseamna sa te complaci…
Mai bine putin si de calitate, decat mult si de prost gust.
martie 8, 2010 la 11:26 am
@ Iri : De asta am si zis “dar eu imi asum riscul”