Stop poziţia şi stop toate!
Ce copchii demenţi eram. Cum se apleca unu, trosc câte un şut in fund. Trebuia să avem de fiecare dată grijă, să ne asigurăm “Stop poziţia!”. Şi dacă uitam şi ne trezeam cu ditamai sutul in fund, nu ne supăram. Nu ne deranja, doar ne ofticam că am uitat să ne asigurăm. Chiar dacă spuneam “Stop pozitia!”, venea unu si ne dadea un sut pe alt motiv… Si NU ne suparam!
Aveam mereu o scăpare. “Piua!”. “Fraaate, eram în piua, n-aveai voie”. Cum dădeam de greu, recurgeam la salvarea noastră secretă, “Piua”! Când ne simteam pregătiţi, ieşeam din ascunzătoare “Răspiua!”.
Ar trebui reinventate chestiile astea două. Ar avea mare succes.
ianuarie 5, 2009 la 9:08 pm
si cat asteptam sa se aplece unu sa ii dam un sut in fund, si dupa ce ii dadeam spunem “hep” ( nu stiu de ce )
)
ca sa nu primesti si tu un sut in fund stateai numai in picioare, iar atunci cand nu aveai ce face si trebuia sa te apleci, te aplecai foarte aproape de un perete ca nimeni sa nu poata sa iti dea un sut
ianuarie 16, 2009 la 12:51 pm
…nimic nou?