Diarios de motocicleta
O dai jos de pe cric, te urci în şa, porneşti, mergi 2 metri până să îţi ridici picioarele de jos şi după alţi 2 metri iar le cobori că te dezechilibrezi. Cam aşa se întâmplă când merg eu în poligon. Io de ce nu am avut Pegas ca George când eram mică, să fi învaţat şi eu să merg pe bicicletă? E frustrant, e groaznic de frustrant.
De fapt vroiam să scriu despre cât de liber te simţi în momentul în care călăreşti pe două roţi şi cum nu pot fi descrise toate senzaţiile, însă încep să resimt mai mult frustrarea decât pasiunea. Bocete isterice şi sticle de vin după telefonul de la bancă cu mirificul refuz de credit, astea clar nu erau în plan.
În vară, când am început să îmi doresc motocicletă, totul părea super uşor. Încep şcoala, fac un credit şi în două luni pot să folosec expresii de tipul „am scăpat mâna în gaz”, „a început să danseze roata din faţă”, ş.cl. Doar că nu e atât de simplu. Mersul pe motocicletă fără mers pe bicicletă în prealabil e greu, poluă în zilele în care trebuie să merg eu în poligon, aia de la bancă nu au aceeaşi viziune ca şi mine.
…şi totuşi I like smoke and lightning Heavy metal thunder Racin’ with the wind And the feelin’ that I’m under (Born to be Wild – Steppenwolf).
septembrie 29, 2008 la 8:01 pm
si eu vreau motocicleta la anul, dar am aceleasi probleme….
chiar este atat de greu sa inveti sa mergi daca nu cunosti bicicleta? 
septembrie 30, 2008 la 7:36 am
E greu pentru că pierzi ore în poligon chinuindu-te să îţi menţii echilibrul pe motocicletă în loc să înveţi să parcurgi traseul pentru examen în 4 minute. Toată lumea mi-a sugerat să învăţ mai întâi să merg pe bicicletă şi astfel, o să mă lungesc cu şcoala mai mult decât e necesar, pe lângă faptul că e posibil să mai am nevoie şi de ore suplimentare. Dă un add în messenger (greieras83) şi te ţin la curent.
mai 18, 2009 la 7:07 am
Lucrurile bune vin mai greu asa ca rabdare micule greieras.