Bazaconii 4

Din ciclul Povești idioate, întâmplate, aproape inventate, vă mai dau una. Mie mi s-a întâmplat de mult tare, în urmă cu vreo 8 ani. Dar începând cu perioada asta, probabilitatea să se întâmple oricui e foarte mare, o situație jenantă, cutremurătoare. Așa că fiți atenți…

La țară la Bălești venea ca și mine în vacanță Mădălina din Râmnicu-Sărat, cu un an mai mare. Era nepoata lu Polonic și stătea la câteva case de bunicii mei. Era tunsă scurt, băiețește, avea un zâmbet devastator și mă plăcea (eu nu mă prinsesem, bineînțeles, m-a tras o dată de mână și mi-a zis…). Aveam vreo 14 ani, tulei deasupra gurii și începusem deja să merg la discotecă (Cuuum? Abia la 14 ani te-ai dus la disco?, vor întreba copiii de 11 ani care citesc povestea asta. Noi deja ne-am plictisit, ne-am ramolit, nu ne mai place).

Să revin la momentul când m-a tras de mână. Eram la discotecă, (nici atunci nu dansam, mă bălăngăneam într-un fel..) a venit Mădălina lângă mine, m-a luat de mână și mi-a zis: Hai până afară să-ți spun ceva! M-am activat pe loc, știam că așa se face când o fată place un băiat – își trimite o prietenă la individ ca să-l cheme      până afară să-i spună ceva. Așa că m-am dus sprinten afară cu gândul la soră-sa, o bunăciune (sau cârlană, cum se caracterizau fetele bune la Bălești) de domnișoară, crezând că mi-a pus Dumnezeu mâna lui în cap și mâna mea în… altă parte. Când colo, Mădălina mă bagă la întuneric, mă sprijină de un gard și-mi frige o sărutare de mama focului de la bricheta cu care m-am ars pe loc foarte nasol la deget. A durat frecatul buzelor noastre mai bine de 15 minute, după care ne-am mutat mai departe, mai la întuneric, unde, pe un podeț, am văzut, atins, frecat, pișcat și terfelit primul sân de damă din viața mea. Frumoos! Tot cu Mădălina a fost și prima ocazie în care mi-am folosit râtul din dotare, ne-mai-băgând-o în seamă a doua zi. Nu asta e povestea, doar v-am introdus un pic în… ea. Nu prea am mai avut contact cu Mădălina de atunci, ea plecând în acea vacanță din Bălești și ne-mai-întorcându-se decât foarte rar și puțin.

Peste vreo două veri, am hotărât cu Buliboi să mergem cu bicicletele la Râmnic să ne luăm reviste Playboy (să-l dăm pe spate pe Bunghiu). O dată ajunși în târg, ne-am ascuns biclele într-un parc și am luat-o la plimbare. Când, pe o stradă o zăresc pe Mădălina. O strig, îmi îndepărtez mâinile s-o îmbrățișez (știți gestul) și o aștept să se apropie. ”Ce faci, măi prăpădito?!”, îi arunc zâmbitor vrând s-o pup. ”Ușurel, ușurel. Să nu te vadă bărbati-miu!”. (Fanii mess-ului ar folosi aici emoticonu ăla de-și scutură capul șocat) Nu-mi venea să cred, pe Buliboi l-a bufnit un râs de vreo trei ore, lovindu-se cu Playboy-ul (pe care-l ascundea tacticos la spate) în cap. ”Cum, măi nebuno? Te-ai măritat?”, am întrebat eu foarte original. ”Da, nu vezi că sunt și gravidă?”. Nu zărisem, nici eu, nici Buliboi, că Mădălina căra cu ea o mândrie de burtoi… Nu vreau să spun cum a fost drumul de întoarcere în sat. Și nici ce am făcut cu revistele…