Foaie verde si-o bricheta, hai cu mine la toaleta!

George Ionita

Buna ziua domnilor, respectiv fetelor. Incercand sa treceti peste aberatia din titlu, pregatiti-va sa fiti prinsi cu matza-n sac sau sa concluzionati direct: “Da, e clar, asta e obsedat!”.

In calatoria zilnica prin locuinta ta, ajungi, uneori chiar din intamplare, in camera aia numita baie. Buda, toaleta, tron, WC, locul unde imparatul merge singur, closet, locul destinat meditatiei, privata, stiti locul. Ei, realizezi la un moment dat ca hartia igienica nu creste langa WC ca urzicile. Asa ca trebuie sa mergi la magazin.

Buuun. Ajungi la magazin, stai la coada. Care coada contine de toate: barbati, copii si gagici. Si aici jena incepe sa te ia in brate. Chiar daca tu stai la coada aia doar pentru sul, incepi sa-ti “dai seama” instantaneu ca mai vrei ceva; ca doar n-o sa ceri doar hartie. Vine randul tau si zici ca vrei o de-aia, o dintr-ailalta si, incet-incet, sa te auda doar vanzatoarea, soptesti: “Aveti hartie igienica?”. Iar ea, grasa si infipta, zice tare, s-auda si balenele-surori din ocean: “Ce, hartie igienica? Da, avem. Avem de-aia ieftina si de-aia mai scumpa. De care vreti si cate suluri va dau?”. Rosu de rusine, cu povara privirilor cel putin amuzate ale celor din spatele tau, zici mahnit: “Un sul. De-aia scumpa, va rog”. Iei lucrul cu pricina, il indesi in fundul sacosei si pleci val-vartej din magazin, cu privirea fix-inainte sau fixa-n-jos, jurandu-te ca data viitoare te duci la supermarket.

De ce dracu cumparatul unei chestii atat de comune si atat de veche, inventata de chinezi in secolul 6 (!), poate fi stanjenitor?

Nu recunoaste nimeni?