Licenţă stuff

Hmm… Ce se poate pricepe prima dată despre o persoană care iese din casă (cămin), duce gunoiul şi se întoarce imediat? Adică… Constaţi că trebuie să duci gunoiul. Îţi faci curaj şi chef să ieşi, te îmbraci, te încalţi, cauţi cheile, încui uşa, cobori, arunci gunoiul şi te întorci în casă. Atât! Ori e foarte trist, ori m-a tâmpit de tot  licenţa.

Sau… Ce gândeşti prima şi prima dată despre un băiat care merge singur la film? Sau la teatru? Numai cupluri, prieteni, şefi şi subalterni, profesori, etc…si de fiecare dată se găseşte câte unul singur în sală. Ce-o fi cu omul ăla? E ceva ciudat? Mie mi se pare foarte tare! Dacă poţi să faci asta, înseamnă că eşti tehnic!

Mai ştie cineva cuvântul “maculator”? Ei? Nu-i aşa că sună cunoscut? Mai era “ăla de curat”. Primul cel de clasă, al doilea cel de acasă. Şi mereu se mira învăţătoarea: “Cuuum? Ai o pată de cerneală pe curat?”. Sunt foarte curios dacă în zilele de azi elevii mai folosesc chestiile astea…

La o baie dintr-un teatru, am nimerit la “pişătoare” cu un domn respectabil, la costum upgradat cu cravată, vreo 90 de kg şi cu o mustaţă pişicheră. Ne-am început treaba în acelaşi timp, lucram “la paralele”. Când, în toată splendoarea sunetului care seamănă cu “fâşul”, colegul meu de “uşurinţă” scapă ditamaaai băşinoiul. Lung, puternic, de bărbat adevărat. Moment în care m-a buşit (nu băşit) râsul, mai întâi pe mine, apoi pe el. Iar constatarea a făcut-o el: “Da, e clar, iar mi-a fost ruşine când m-am băşit la baie, deşi n-ar trebui. Se pare că doar cu nevastă-mea mă pot băşi fără niciun stres”.

pa pa pam pa pa pa pa pam…(bis)… it’s the final countdown

au mai ramas vreo 2 zile pana la licenta.. evident - chef am mai putin ca oricand.. in schimb vesti bune - desi am sa prezint marti - nu e nici marti 13, nici marti la ora 13 - asa ca acum chiar am toate sansele sa trec… daca ar fi fost sa prezint pe 13 nu m-as prezenta - serios - in schimb m-as duce frumusel in zona de triere a  urgentelor de la Spitalul Universitar si as astepta… daca m-ar intreba careva ce caut acolo le-as zice simplu - ’stati linistit ca e 13 - vine vine un lesin.. daca nu  - dati-mi va rog o prezentare powerpoint, un public si eventual un microfon si vedeti atuncea urgenta! hai ca ma duc sa ocup scaunul ala cu rotile daca tot s-a eliberat de pe acuma’

spor la treaba la toata lumea

Cioc

Am un vecin în cămin care dă buzna zilnic la mine în cameră. Şi nu-i nici măcar cât o unghie a lui Kramer din Seinfeld, să-l cataloghez drept simpatic. Chestia care mi se pare interesantă e că bate la uşă, dar intră după fix un sfert de secundă. Adică nici măcar nu “Cioc-Cioc!”, ci direct “Cioc-Clanţ!”.

Şi mama cînd se duce pe la spital şi intră în camera vreunui medic, tot aşa face. Bate discret şi dă buzna imediat fără să aştepte un “Intră” sau un “Da”. Mulţi oameni fac aşa. Care-i faza? Care-i rostul? Faci pe nesimţitul intrând peste oameni în camere, dar ai o acoperire: “Frate, am bătut!”?

Şi dacă te plictiseşti ce faci?

Te dai pe net pe site-uri stupide, asculţi muzică pe youtube, vezi filme şi bineînţeles scrii pe BLOG. Ideea aia de te pocneşte în apogeul plictiselii este absolut genială, sigur nu s-a mai gândit nimeni la ea. Ce să mai, e folozofie pură. Evident ca începe lumea să comenteze pe la colţuri, unii mai curajoşi chiar pe blog. E cât se poate de clar, eşti în culmea gloriei. Talentul îţi este recunoscut! Evident că sunt într-un fel de stare de plictiseală şi că ideea asta de mi-a venit acum să scriu pe blog este genială.

Când

“Bă, să vezi ce fază am păţit! Foarte tare! Eram la Romană şi… Când, stai… când dracu? Vineri sau sâmbătă? Nu, vineri nu, că am fost plecat la… Dar nici sâmbătă. Joi cred. Sau vineri? Când mă?!…. E, oricum nu contează cînd…”

Urăsc partea asta a conversaţiilor! Mă scoate din sărite! De ce dracului suntem atât de obsedaţi să ne aducem noi aminte “când” dacă nu contează când?! Te opreşti în mijlocul poveştii şi pierzi de fiecare dată un minut să-ţi aduci aminte când… Simt cum îmi pleacă pumnul la fazele astea.

Spune-mi tema de licenţă, ca să-ţi zic cine eşti

Vroiam să scriu despre ceva, dar când am pus deştele pe tastatură, m-am răzgândit. Şi-o să scriu despre cu totul altceva, fără să se prindă nimeni la ce m-am gândit prima dată. Sper să-mi iasă.

Mişto perioada asta cu licenţa, zău. Nu ştiu ce dracu o să ne facem când o să ne vedem cu sacii de nervi şi de-alde “Morţii mă-sii, că meritam 10!” în căruţă. Dacă se termină, o să înnebunim, nu o să ne mai găsim locul şi o să începem să scriem cu diacritice pe mess, aşa de melancolie. O să ne dorim să nu se fi terminat niciodată. Păi acuma, viaţă, neneacă!

Eşti cam obligat să nu pleci la mare ca toţi fraierii. Care ce fac? Se trezesc dis-de-dimineaţă într-un pat străin de hotel să-şi care cururile la plajă, apoi se aciuează pe la doişpe la vreo terasă să mănânce prost şi scump. Merg iar la hotel să doarmă până pe la 5, apoi se duc iar pe plajă să se înnegrească şi să se bălăcească în marea aia puturoasă în care se pişă toată lumea. Îi bate soarele în cap şi se zvârcolesc noaptea în pat că-i ustură spatele. Seara se duc la un neam prost de “discotecă” şi se plictisesc de moarte aşteptând să vadă aberaţia aia de “răsărit”. Maaare chestie!

În perioada asta bestială poţi să refuzi liniştit pe toată lumea fără să inventezi scuze. “Frăţioare, nu pot să ies. SUNT CU LICENŢA!”. Să moară Jackie Chan dacă asta nu-i scuza supremă! Păi după ce o predăm, ce-o să ne facem?! “Hai, mă, nu fi bulangiu, că ai terminat cu licenţa!”. Nu mai scăpăm.

Acuma, bagi filme cu carul (Nu trece zi fără să nu “faci o pauză de la licenţă văzând un film”), asculţi muzică “la greu” (?), mănânci bine, faci mai multe duşuri, sună mai rar telefonul, înveţi şi tu cum se face un cuprins în word şi să bagi note de subsol, fumezi liniştit şi bagi cafea “cu nemiluita” (?) având scuza că “bă, licenţa e pe primul loc, m-oi lăsa eu după”. Te stresezi pentru prezentare, că dacă au ăia soft dintr-ăla anti-plagiat şi mă prind că “am dat şi io oleacă copy-paste”, tre să te duci să te pozezi şi să stai la cozi să te înscrii. Activitate, simţi cu adevărat cum se trece prin viaţă! Nu ca fraierii ăia care se duc la mare…

Iniţial vroaim să scriu despre zmeură.

Oboseală

De câte indicii avem nevoie să catalogăm oamenii? Sunt de ajuns hainele? Primele cuvinte? Nu se ştie exact, însă ce-i drept că etichetăm imediat şi fără nicio părere de rău. Ce se întâmplă de fapt în creier când catalogăm? Ce pricepe subconştientul cînd etichetăm, mai ales în sens negativ? Nu cumva, o dată ce aflăm despre cineva că nu mănâncă ciorbă de burtă, “pricepem” imediat şi alte aspecte negative ale acelei persoane?

Sau altă fază. De ce dracu avem o grămadă de chestii pe care nu le facem sub pretextul că “nu ne place”, când de fapt n-am încercat niciodată acel ceva? Eu nu mănânc ciorbă de burtă că nu-mi place, dar n-am gustat niciodată. Doar am mirosit-o.

Bun. Ce putem înţelege despre o duduie care spune că “nu-mi place să merg cu cortul. n-am fost niciodată, dar mi se pare aiurea”? Cum o catalogăm?

Rutină

Cu sufletul afumat de cartuşe săptămânale de PallMall albastru, te gândeşti la o groază de aberaţii. Cum “băgare de seamă” e o expresie cretină, cum te bucurai când erai mic că găseai o sămânţă prin casă şi o mâncai imediat sau cum nu-i poţi atrage atenţia unei prietene (din prostie) că are probleme cu greutatea.

Apoi îţi dai seama că “a fi într-o relaţie” atrage şi o frecvenţă mai mare de spălat pe dinţi, duşuri mai multe şi o alimentaţie ceva mai sănătoasă. Te gândeşti că scenariile pe care ţi le faci zilnic în minte te ţin în loc de la multe plăceri mici, că dacă stai mult timp singur, socializarea ţi se pare o pierdere imensă de vreme şi că mare parte din lene e alimentată de muzică.

Îţi aduci aminte cât de naşpa e să fii catalogat drept cum nu eşti şi, apoi, îţi dai seama cât de uşor şi nefondat etichetezi tu. Te miri câteodată cât de singuri sunt unii, cât de uşor se mulţumesc cu puţin şi cât de superficiali sunt alţii în ceea ce priveşte anumite filme, genuri de muzică sau stat la cort. Te şochează când observi câte feluri de umor există şi ce gen ciudat de glume spun unii.

Ai vrea să să fie la fel cu toţi cum e cu “prietenul ăla al meu cu care mă înţeleg din priviri”, să nu mai faci pe deşteptul jignind pe cine zice “băi, cum e corect? economă sau econoamă?”, ţi-ai dori ca relaţiile dintre oameni să nu mai depindă aşa mult de împrejurări şi să fii mai nesimţit şi nepăsător. Te oftici când unii te refuză nefondat dacă vrei să te apropii de ei, că printre prietenii tăi sunt şi dintr-ăia răzbunători şi nu înţelegi de ce sexul poate strica amiciţii.

Te întrebi dacă mai există cineva care se gândeşte la toate căcaturile astea fără să facă nimic.

Mă plictiseşti…

- Alo, ce faci?

- Bine, vroiam să văd ce faci tu.

- Îs bine şi eu.

- Eşti varză!

- Iar tu eşti conopidă.

- În rest?

- Vreau să-ţi văd mutra… La telefon nu pot, hai să ne întâlnim!

- Laasă, mă, vrăjeala. Ştii că n-are rost!

- Trebuie, de data asta chiar trebuie…

- Mda. Altceva?

- Ştii, noi doi am fost o pereche. De şosete. Ne-am potrivit perfect, apoi cineva şi-a băgat picioarele, a început să nu miroasă a bine şi, în final, ne-am pierdut prin coşul de rufe murdare.

- Hai pa, că mă plictiseşti…

Felicitari.. esti fericitul castigator al unei curve

Pornind de la fata de la pagina 5 dintr-un PREA citit ziar romanesc am ajuns sa ma intreb - de ce nu se face nici o campanie care sa ofere direct oamenilor curve/curvi - pentru o noapte. Serios! Adica - masini, electrocasinice si mai stiu eu ce tampenii au ajuns sa ne lase reci. Toate campaniile ofera aceleasi chestii in diverse cantitati (noroc cu astia de la sprite care iti ofera tricouri imense, picioroance si tot soiul de alte treburi inutile, dar funky).

Imi si imaginez: ‘cumpara ziarul X (sau XXX) si o poti castiga pe Roxana, Gianina sau Vanessa precum si mii si mii de alte curve roscate, brunete, blonde..’ Sau un individ razuind cu spor si entuziasm nu stiu ce eticheta si citind ‘Ne pare rau! Da o laba si mai incearca si maine’… sau alti indivizi vorbind ‘Bah - am vazut in Ziar ca ai castigat la Marea Tombola curve pentru toata luna. Bine bah baiatule!’.

Ti-a fost intotdeauna jena sa te duci la curve?! Libertatea ti-o aduce acasa!

GSP: Cea mai tare partida din campionat!

Antena 1: Mereu aproape!

Radio DaDa: N-are grija doar de urechile tale!

Pe timpul campionatului european, ProSport iti face cinste cu o curva

Cu Cotidianul ai si carte, ai si parte!

Sprite: iti potoleste setea…

Bergenbier - prietenii stiu de ce…

Pepsi: Don’t worry - there’s no sugar, sugar

astea toate-s din seria Sex Complex La Metrorex…. Sau (din calificari) O curva - o lectie de viata pentru copilul tau

 

 

O invenţie de maximă necesitate!

Când bei mai mult decât rezistă sinapsele, logica te cam lasă baltă. Pe lângă multe alte chestii mişto, dar şi unele uşor penibile, se mai întâmplă un lucru când eşti beat: te mănâncă degetele să trimiţi sms-uri buclucaşe.

Ai anumite stări din cauza unei persoane, să le zicem sentimente ascunse, dar de obicei ţi le ţii în frâu şi nu le împărtăşeşti. Ei, cum creierul simte ceva alcool în sânge, cum apuci telefonul şi începi să trimiţi mesaje. Eventual dintr-alea profunde, puţin absurde. Şi vai şi-amar dacă-ţi şi răspunde, că o dai şi mai tare cu dezvăluirile. Bineînţeles că a doua zi îţi pare rău şi îţi promiţi că data viitoare când te îmbeţi, îţi laşi telefonul acasă.

N-ar fi mai simplu să inventeze ăştia un soft, un progrămel pentru telefoane, care să depisteze gradul de alcoolemie şi să nu te lase să dai mesaje, să se blocheze imediat telefonul? Şi eventual să ţâuie seara, când  ai iar mâncărimi de degete înainte de culcare.

Nu generaţia HI5!

(doi copii, juliţi în genunchi, întâlnindu-se în faţa blocului)

- Ce faci, mă? Nu ieşi afară?

- Ba da. Da’ tre să duc găleata, să iau sifoanele şi vin. Azi mergem în expediţie pe şantier, nu?

- Da, mă. Am vorbit cu Căposu, Buşitu, Cotonog, Găbău şi cu Pamela, erau la cazemată. Mergem să căutăm ţevi.

Este extraordinar câte activităţi aveam acum vreo 10-15 ani. Şi câte dintre astea nu mai există…

“Afară”

Ieşeam după-amiaza, după ce terminam temele, în spatele blocului, că banca din faţă era ocupată. Umpleam buzunarele cu dublurile de la surprize şi cartonaşe, poate-poate făceam schimb cu alţii. Ne strângeam câţiva şi făceam prezenţa.

- Bă, ochelaristu’ n-a ieşit?

- Nu, bă. Am bătut eu la el la uşă. L-a pus mă-sa să facă suplimentar la mate.

Mergeam din uşă-n-uşă să-i scoatem pe toţi afară şi stabileam ce urma să facem. Băgam scurt un “La câţi metri te-ai innecat?” şi un “La perete, la perete, STOP!”, dar ne plictiseam repede. Venea apoi “Pitica” cu ideea: “Băăă, hai la babă să furăm prune!”. Treaba devenise deja serioasă. Trebuia să intrăm pe teritoriul cartierului duşman. Ne fufilam ca-n filmele cu Catani în celălalt cartier, furam prunele şi fugeam fericiţi că de data asta nu a mai ieşit cu bătaie. Apoi strigam din faţa blocului: “Maaaama, mi-e foame, aruncă-mi ceva de mâncare. Şi-aruncă şi mingea!”. Făceam cornete pentru “agheurile” de ţevi legate cu scoci (?), iar dacă erai cu adevărat jmecher aveai puşcă cu apă, dintr-aia din reclamele de pe RaiDue. Jucam “hoţii şi vardiştii” şi urlam din toate puterile “Dă un semn de viaaaaţă!”. În funcţie de relaţia cu părinţii, duceai găleata, umpleai sifoanele pe care le cărai cu greu în sacoşă de cârpă, luai pâine, borş, ţigări şi bere pentru tata, zahăr vanilat pentru mama. Râdeam de ăia care jucau “elastic” şi “şotron”, dar până la urmă ne băgam şi noi la joc. Răspundeam mamei care ne chema în casă de la geam: “Mai stau puţiiin!!!”, spărgeam cîte-o minge pe zi, iar cîte una poposea în grădina moşului care nu ne-o dădea niciodată înapoi. La “ascunselea” ne piteam pe sub masini, în copaci, sau, cînd se înnopta, fugeam toţi în casă şi-l lăsam pe fraier să ne caute. Apoi strigam de la balcon: “Ai spart oalele, şi-ai mâncat sarmalele!”. Dimineaţa, înainte să plecăm la şcoală, duceam mîncare la cîinii din parcare. Iarna, după ce aruncam bradul la gunoi, ne făceam săbii. Făceam campionate de bătaie, să vedem care-i cel mai tare. Mergeam cu colindul şi pluguşorul prin cartier să strângem bani de pocnitori şi ziceam la toţi vecinii “Sărnaaa”.

În casă

Venea un amic şi ne postam în sufragerie. Băgam un antrenament, spărgeam câteva bibelouri (peştele verde, rândunica, fraţii cu gâsca şi balerina de pe mileu), vedeam un desene în reluare, ăla cu copilul Nielsen şi gâsca, ne băteam puţin în ringul improvizat, apoi mergeam pe balcon. Aruncam câteva pungi cu apă, roşii şi cârlige, apoi ne retrăgeam în bucătărie stresaţi ca nu cumva să bată cineva la uşă. Mâncam salam de vară cu muştar şi scotoceam de mărunt să ne luăm îngheţată. Jucam apoi Mario la jocul de televizor Sega, de pe o casetă dintr-aia galbenă închiriată. Ne arătam apoi oracolele (cu întrebări gen “Care-i filmul preferat”, iar răspunsul permanent era “Titanic”; şi ne lăudam cu “Amintirile” de la sfârşit”), ne stropeam cu seringile cu apă, ne uitam pe “Bravo” şi “Popcorn” şi dezbăteam rubrica de scrisori (”Prima experienţă sexuală). Ascultam muzică la combină şi visam să ne schimbăm “biclele” Pegas cu MountainBike. Vorbeam despre ce film urma seara pe Pro7, cu VanDamme sau cu Stalonne.

În excursie

Era vital pe ce loc stăteai în autocar şi cu cine, cât mai aproape de cine-ţi plăcea. Aveai walkman-ul, casete, căşti, jocul acela gri cu tetris cu butoane galbene şi ochelari de soare cu lentilă albastră. Îl trimiteam pe cel mai îndrăzneţ la doamna în faţă, să-i spună şoferului să schimbe muzica populară şi să pună Backstreet Boys. Dacă erai ghinionist, nimereai lângă unul care avea “pungă”, dar scăpai când îl depista doamna şi-l punea în faţă. Jucam “adevăr sau provocare”, “fazan” şi cîntam. La întoarcele, hitul era “Foaie verde de piper, are cinste domn Şofer!”. La popas, mâncam unul de la celălalt senvişuri de acasă, fetele stăteau cu doamna, iar băieţii mergeau la “pipi”. Cînd ajungeam la hotel, stăteam în camere după cum stabilisem cu luni în urmă. Urmau glumele cu pastă de dinţi pe clanţă, mergeam la discotecă parfumaţi cu Axe sau Denim de la tata, împrumutam tricouri şi adidaşi (obiect vestimentar care spunea multe despre tine, mai ales dacă aveai Fila sau dintr-ăia cu leduri). La discotecă dansam în cerc şi jucam “Bănuţul” cu emoţie, că poate-poate mă alege pe mine s-o pup.

Şi cîte şi mai cîte….

Bă, toate ca toate, era numai la Focşani aşa?

Trecere

“Singura diferenţă între un copil şi un matur e că dacă maturul vrea să mănânce o bomboană, nu-l opreşte nimeni”. Seinfeld

La ce dracu-s bune schimbările astea? Maturizarea? Ce-i asta? Că ai mai multă experienţă, că gândeşti mai adânc, că eşti mai serios, mai chibzuit? Poate, dar toate astea vin la pachet cu o nehotărâre obsedantă (orice ţânc ştie exact ce vrea), cu o lene infinit mai mare (nu-mi aduc aminte să mă fi plictisit des când eram copchil), cu neîncrederea în oameni (prieteniile erau mai sincere), cu griji, stres, nemulţumiri, o toleranţă aproape nulă şi cu o sumă mult mai mică de plăceri.

Când venea vara, urmau chestii mişto: mers la bunici, ieşit toată ziua în faţa blocului, frecat menta în faţa televizorului, mers la mare sau la munte, tabere, excursii, jucat pe calculator, etc. Acum? Nu frate! Intervin nehotărârea, lenea, plictiseala, grijile, joburi, lipsa de bani, dramele sentimentale şi alte căcaturi. Naşpa! Nu-i o nostalgie de-aia clasică şi penibilă, că intervine dorinţa de a fi iar copil, ci o constatare că gândim prea mult şi că, o dată cu maturizarea, începe să ne placă să avem probleme.

Păi şi atunci? Dacă vrei o bomboană, mănânc-o! Vezi că acum ai voie şi la băutură!

Putem spune că…

“planuri de viitor” e pleonasm?

Ma ofer, voluntar, pe vara

Tanar viitor finatist (sau PR-ist, avocat sau ce-o mai vrea D-zeu), oaresicum prezentabil si cvasisociabil, ofer companie pentru nunti, botezuri, cumetrii sau pur si simplu reuniuni de familie, intalniri cu parintii etc. - pe perioada verii

Exista momente in viata in care e musai sa te prezinti in societate cu una bucata pereche - fie pentru ca tre’ sa te duci la vreo sindrofie sau te piseaza parintii la cap iti cunoasca pretenul/pretena.. Si mai sunt momente in viata 1) in care pur si simplu n-ai perechea necesara sau 2) ai prefera - din tot soiul de motive (sa nu creada ca relatia devine prea serioasa, sa nu o sparii cu frumusete de rude etc) sa nu te afisezi cu ea in astfel de momente. Mie mi s-au intamplat ambele variante si de fiecare data m-am aflat in dificultate.. Acesta este motivul (plus lipsa de activitati interesante) pentru care m-am decis ca in aceasta vara sa ma dedic acestei cauze nobile si sa prestez munca de voluntariat, sa devin partener de ocazii pentru domnite aflate la ananghie. CV-ul ma recomanda - muuuult prea multe intalniri cu tot soiul de rubedenii, participari la petreceri familiale (sau extinse) de tot soiul. Fac usor fata conversatiilor incomode, momentelor de tacere stanjenitoare si surprizelor ce pot aparea de te miri unde. Mi s-a intamplat ca - ajuns pentru o simpla intalnire cu o mama - sa fiu tarat la o pomana de familie - si - la mai putin de 4 ore de la coborarea din trenul ce ma adusese in orasul de bastina al pretenei cu pricina, sa ajung sa fac cunostinta cu toate matusele, toti unchii, verisorii, prietenii de familie, nepotii, bunicii ramasi in viata, sa vad poze cu operatiile unui unchi ce plecase ca doctor in Africa si se ocupa cu extirpatul a tot felul de tumori care mai de care mai dragalase si sa trebuiasca sa ingan ‘Tatal nostru’ de fata cu tot acest puhoi de oameni - in amintirea bunicii raposate. Am reusit sa trec peste faptul ca - din lipsa de exercitiu - cuvintele rugaiunii nu mai gaseau calea gurii mele - insa “Si ne iarta noua Doamne pacatele noastre…” a iesit din mine din tot sufletul. Am reusit sa trec si peste sarmalele foarte fierbinti ce mi-au fost tuflite in poala de catre o matusa aiurita si peste cele 50 de intrebari ale bunicului “Da’ pe tine cum te cheama?”. Povestioara s-a terminat cu un happy-ending clasic: familia incantata, fata fericita, eu bucuros de izbanda.. Fat Frumos cu merele lui de aur era mic copil pe langa mine! Luptatul cu balauri e floare la ureche pe langa intalnitul familiei adverse..

In timp am ajuns sa capat gustul acestui sport extrem asa ca…daca aveti nevoie de un pertener de ocazii pe perioada verii…

Chestii muiereşti

Când femeile ies la magazin să cumpere ceva, se machiază, se aranjează, se împopoţonează şi îşi iau cu ele portofelul. Lăsăm primele chestii la o parte, nu că le înţelegem, dar is prea discutate. In shimb faza cu portofelul e ciudată tare!

Mai mare decât unul pentru barbati, eventual colorat, cu floricele si cu chestii metalice. Îl ţin în mână ca pe un trofeu, puţin în sus, şi îl bălăngăne să-l vadă toată lumea. Apoi, când ies din magazin, nu mai au portofelul în mână, e în buzunare, sacoşe, etc. Nu înţeleg de ce drumul până la magazin îl stăbat fâlfâind din portofel. Nu e mai simplu să iei de-acasă doar bani? Oare ele incearcă să transmită vreun mesaj de-şi cară cu ele chestiile alea? Gen “Uitaţi, acum mă duc la magazin!” sau “Eu sunt independeeeentă”. De ce? De ce? De ce?

Să fum sau să nu fum?

Despre ţigări. Şi atât.

Eu te dumez, eu te urasc - Silvia

In fiecare dimineata cand ma trezesc jur sa nu mai pun tigara in gura. In fiecare seara cand ma duc la culcare, ma mai opresc pentru inca un fum.
Ce dracu’ se intampla intre timp? Pai se intampla: pierdut de autobuz, mai o veste proasta, mai o veste buna, mai o cafea frumoasa cu altcineva, mai o cafea ingandurata de una singura, mai o carte buna, mai una proasta, mai o convorbire telefonica lunga cat o zi de post, mai un film asa-si-asa, mai o intalnire asa-si-asa, mai un “dupa”, mai un “inainte-cand-trebuie-sa-te-vrajesc”, mai gandurle de inainte de a adormi.
De ce a nu fuma? Ca mori, bai. Scrie pe toate pachetele de tigari, trebuie sa fii tampit sa nu accepti asta. Iti miros mainile, gura, parul, hainele, dai o gramada de bani de paiele blestemate…a, si am zis cumva ca mori?
De ce a fuma? Citeste mai sus si adauga la asta inca 1500 de alte lucruri care te imbie, tacticos, la o tigara. Adauga la asta faptul ca oricum mori, probabil in chinuri groaznice, avand in vedere lumea depravata si fara sistem valoric in care traim. Adauga la asta faptul ca oricum nu exista asa ceva ca “incerc doar sa vad cum e”. Relatia cu tigara e una de durata. Una pana cand moartea va va desparti. Chiar daca renunti la ea, asta nu inseamna ca nu te mai gandesti la ea. Cu fiecare fibra a fiintei tale.
Si totusi, in fiecare dimineata imi vine sa fug din relatia asta cat mai departe…

Crocodilul - Gufu

Mai demult, marinarii isi bagau cercei in ureche ca sa se logodeasca cu marea, nu ca dadea bine la gagici flamande dupa “blink-blink” sau cum cacat i se spune. Mai demult, nu rege a interzis cafeaua pentru ca lui i se parea corect ca lumea sa bea bere in schimb. Si indienii aia fumau buruieni din instinct, adica nu exista “ba, m-am apucat de fumat, sau ba! … ma las” sau “hai ca ne moare tribu, hai sa ne invartim in jurul la totem sa ne ia ameteala, mai las-o dreacu de tamaie”.

Acum discutia despre fumatori incape in discutia cu carnati afumati si neafumati… Carnatul pervers nevinovat neafumat slinos impinge din matz estenta nesimtirii porcesti sucita in arome. Carnatul teapan cacaniu afumat ticsit in savoare imbraca limba in piele de melc uscata. Sa ne miram? … carnatul afumat indura mai bine! dar isi pierde deplinul daca il sfarai bine prin tigaie….

Ura dintre două ţigări - George

Vă urăsc, nefumătorilor! Sunteţi cei mai mari duşmani, voi cu ifosele voastre de inocenţi, cu mirosul vostru plăcut şi natural, cu respiraţia mereu proaspătă. Sunteţi mereu mai curaţi şi mai inteligenţi, superiori. Vă detest pentru replicile alea idioate “Băăi, nu mai fuma, că dăunează sănătăţii!” sau “De ce nu te laşi, mă, n-ai voinţă?”. Ce ştiţi voi?! Nu vă suport când daţi scîrbiţi cu mîna la o parte fumul de la ţigara mea, când vă jucaţi cu pachetul şi arătaţi râzând atotştiutori mesajele cu moartea. Şi ce dacă trăim mai puţin ca voi? Sunteti penibili crezând că fumăm doar ca să fim cool sau trendy, că n-avem voinţă, că suntem sub controlul nicotinei şi că suntem slabi. Mă scoateţi din minţi când vă cer un foc şi răspundeţi cu aer de superioritate “Nu fumez!”. Vă urăsc că aveţi dreptate şi n-o să fumez niciodată pipa păcii cu voi!

Cu sânge rece

Nu înţeleg expresia asta, “cu sânge rece”. E peste tot, la televizor, în ziare, pe net, la ştiri, în conversaţii, în cărţi, oriunde. Cică vine de la reptile, că alea-s animale care au sângele rece. Aşa, şi?

Atunci, “şi-a ucis concubina cu sânge rece” înseamnă că “şi-a ucis concubina ca o reptilă”? “Individul şi-a violat mătuşa octagenară ca o reptilă”? Un criminal cu sânge rece e un criminal care seamănă cu o reptilă? Nu văd legătura.

Mă jucam prin telefon şi am dat peste opţiunea “durată totală apeluri”. M-am îngrozit: 201:49:14! Şi telefonul îl am de fix un an. Adică am petrecut aproape 9 zile într-un an vorbind la telefon. Păi cam atât stăm anual în baie. Hmm.. De acum înainte o să vorbesc la telefon din baie să economisesc timp.

Am descoperit că impertinent nu-i opusul lui pertinent. Dex-ul zice aşa:

IMPERTINÉNT, -Ă, impertinenţi, -te, adj., s.m. şi f. (Om) obraznic.

şi

PERTINÉNT adj. v. adecvat, binevenit, bun, favorabil, fericit, indicat, nimerit, oportun, potrivit, prielnic, propice.

Tare!

randunici sau randunele?

Limba romana este o limba data naibii! Am mai aflat despre unii nebuni de prin alte tari care n-au avut lucruri mai bune de facut decat sa incerce sa invete limba romana - si nu pot decat sa le urez -bafta, baieti! Se intampla adesea, ca vorbitori nativi, sa nu stim cum s-o fi zicand corect o anumita chestie..  Mie cel putin mi s-a intamplat de foaaaarte multe ori in ultimele zile sa ma exprim cu foooaaaarte multe agramaticalitati …- culminand cu momentul de debusolare - pluralul de la vacă sa fie oare văci?!, urmat de si mai inspiratul vace! Am acceptat atunci si insuccesurile Elenei Basescu consolandu-ma ca oboseala - surata prostiei crase - mai impunge oamenii in greseala

In seara asta - o noua dilema… in grup!… Cum sa fie corect? Randunici sau randunele.. Controverse, dezbateri - nebuneli. Unii acceptam ca singularul e randunica, dar pluralul e musai randunele.. Livia a transat categoric problema lamurindu-ne ca randuneaua e o randunica mai bad ass, iar eu am conchis ca randunele identifica paria din societatea randunelelor.. Dexonline-ul contine ambele variante

Multumiri limbii romane pentru faptul ca mai taie din cand in cand din cate o tacere stanjenitoare - oferindu-ne frecvent teme de meditatie si de profunde nedumeriri.. si m**e noului DOM care accepta toate prostiile si ne lasa sa ne complacem in… prostie

Limba românească de Gheorghe Sion

Mult e dulce şi frumoasă
Limba ce-o vorbim,
Altă limbă-armonioasă
Ca ea nu găsim.

Saltă inima-n plăcere
Când o ascultăm,
Şi pe buze-aduce miere
Când o cuvântăm.

Românaşul o iubeşte
Ca sufletul său,
Vorbiţi, scrieţi româneşte,
Pentru Dumnezeu.

Fraţi ce-n dulcea Românie
Naşteţi şi muriţi
Şi-n lumina ei cea vie
Dulce vietuiţi!

De ce limba românească
Să n-o cultivăm?
Au voiţi ca să roşească
Ţărna ce călcăm?

Limba, ţara, vorbe sfinte
La strămoşi erau;
Vorbiţi, scrieţi româneşte,
Pentru Dumnezeu!

Cozi

Stând la coadă la bilete în gară, cu coada-ntre picioare ca pierd trenul, mă întrebam de ce n-are ursu’ coadă. Cînd te aşezi la o coadă, pe lângă faptul că eşti ultimul, te şi simţi ultimul om. Dacă eşti al 20-lea, simplul fapt că vine al 21-lea în spatele tău te face să te simţi mai mulţumit. Şi parcă stresul dispare. Am tras cu coada ochiului pe blogul lui Guf şi-am văzut un post scris de mai multă lume. Ca blogul ăsta să n-ajungă în coadă de peşte, a scris fiecare după cum i-a dictat coada. Citiţi-l, evident, de la cap la coadă, şi băgaţi-vă coada la commenturi. (George)

Stateam azi la coada la Cora - Silvia

Pe bune acum, ce poveste frumoasa incepe cu “stateam azi la coada la Cora”? N-auzi decat povesti care sunt cam asa: “stateam azi la coada la Cora si s-a inchis casa chiar in fata mea”, “stateam azi la coada la Cora si am realizat ca am uitat sa cumpar smantana, asa ca am rugat pe cineva sa aiba grija de cosul meu pana ma intorc”, “stateam azi la coada la Cora si m-am certat cu cineva care voia sa se bage in fata”, “stateam azi la coada la Cora si mi-am dat seama ca nu am bani la mine fix cand trebuia sa platesc”. Nu tu un “steatam azi la coada la Cora si l-am vazut trecand pe Fat-Frumos, Barbatul Visurilor Mele, care s-a oprit si mi-a facut cu ochiul”, “stateam azi la coada la Cora si cineva mi-a platit toate cumparaturile”, “stateam azi la coada la Cora si mi-a venit geniala idee cum sa salvam planeta de poluare”. Nu.

Asa ca azi NU am stat la coada la Cora! Mi-am luat papucii la spinare si am venit fluierand acasa, fara paine si cola si detergent, dar fericita. Nu dom’le! Nu si iar nu! Pai ce, daca e coada e musai mai bun? Mai proaspat, mai curat? Mai deosebit? Mai ieftin? Nu! Nu mai stati la coada! Pierdeti o gramada de lucruri faine, ore in sir, nervi tocati. Nu mai stati la coada si lasati locul liber. Sa se mire astia care detin magazine: “Ce dracu dom’le?! Ieri era coada la chestiile astea!” Sa-i bagam in sperieti ca n-o sa mai cumpere nimeni niciodata nimic de la ei! (Silvia)

Despre cozi - Guf

De ce numai vrajitoarele calaresc o matura in timp ce vrajitorii se teleporteaza sau mai stiu eu ce fac…. Vrajitoaretrage la matura, nu pentru ca ar face curat toata ziua ci probabila pentru “ca coada” lemnoasa ii aduce aminte de castravetii uriasi calcati in picioare cu nesimtire de Cenusareasa fugarita in mijloc noptii de printul innebunit de mirosul putred al pantofului-sarpe. Ce vreau sa zic e “ca cozile” au mod ciudat de a veni la pachet cu o gaura: coada pisicii e aprope de curul ei, coada maturii sta aprope de gaurile vrajitoarei, coada sapii e fixate de bucata aia de fier printr-o gaura, coada celor care au parul mai lung duce la capatanacare e tot rotunda pina la urma, pana si cozile de oameni duc la un ghiseu-gaura. Si ca un bonus, Cupidon si-a luat arc pentru ca ramas fara pula, deci foarte aiurea faza cu cozile… (Guf)

despre cozi si statul la coada - Budi

un ‘filozof’ inca in viata spune ‘traim in Romaniasi asta ne ocupa mai tot timpul’.. asa e! si o buna parte din timpul asta ne e ocupat taman cu statul la coada.. ca e vorba de platit regia de camin sau de luat halca de porc de la Vanghelie, mersul la baie in club A sau mai stiu eu ce - viata in Romania e indisolubil legata de statul la coada! citeam intr-un articol din Catavencu despre un preot la care cozile la marturisit erau imense, iar daca doreai sa te bagi in fata - trebuia sa te prezinti cu cartusul de Kent si pachetul de cafea, numai ca si la datul de spaga se formase deja .. o coada! zilele trecute in piata matache - tzashpe mii de vanzatori de rosii - fiecare cu 0,1,2 clienti si o tante cu 20-30 de oameni care stateau linistiti la coada. rosiile ei nu erau exceptionale, nici pretul nu era mai mic.. si atunci de ce mama naibii stateau indivizii aia la coada ca nebunii ?! (bashka - unii dintre ei se asezau la coada fara macar sa se uite inainte la produsele micutei producatoare autohtone). Atunci m-a busit! Exista oameni care iubesc sa stea la coada, sau cel putin - pentru care statul la coada e un ‘must!’ Doar sa fi avut rosiile vreo calitate exceptionala: sa creasca potenta/ sa reduca celulita - poate atunci mi-as fi putut explica fenomenul, dar imi vine greu sa cred. Cum nu cred nici ca preotul de care va ziceam mai devreme avea vreun telefon rosu aflat in conexiune directa cu Dumnezeu si nici sutana facatoare de minuni. Atunci cand nu e o cauzata de ineficienta vreunei ghiseiste, coada e o expresie crunta a.. SILEI! Sila sa stai sa iti bati capul sa iei tu o decizie (gen de unde sa iei rosii sau sa iti gasesti singur un preot), sila sa faci altceva cu viata ta (gen sa lucrezi la licenta etc etc) si satisfactia de a fi luat decizia buna: decizia pe care o ia majoritatea!Noapte buna! (Budi)

Cozi - Andreea

In germana-i zice “sarpe”. In engleza “linie” si-n chineza “foarte-om-ureche-mana”. Noi ii zicem “coada”, si ni si potriveste.

Dar se-ntampla ca-i un fenomen social complex… deci si impersonal si strain scrisului meu. Fac un exercitiu creativ si incerc sa-mi imaginez cu ce seamana si ce presupune statul la coada. Primii care-mi vin in minte (nu am vazut niciodata bunicii comunisti asteptand la coada la lapte) sunt maniacii aia de au stat 11 zile pt cel mai nou volum Harry Potter. Apar apoi (in mintea-mi) newyorkezii cu iPhone-ul, aia de s-au aliniat pe un ditamai bulevardul ca sa-si cumpere jucaria. Pai iti dai seama ca noaptea atmosfera era acolo ca intr-o maaaare tabara, in care toti copiii il iubesc numai pe Mickey Mouse?!… Spre o coada de-aia pornesti cu ghiozdanul gras de bere, chipsuri, pepene rosu, struguri, bomboane si alte lucruri necesare. Te insalezi pe un scaun facut din cutiile adunate de pe drum si lasi asteptarea sa inceapa: te distrezi, socializezi cu “de-ai tai”, uiti de cotidian si te relaxezi. Trebuie doar sa fii pe faza dimineata, cand incep vanzarile!

O codita e si o ocazie buna si subtila de agatat. Il pandesti o vreme cu coada…ochiului, iar cu prima ocazie (o creezi tu usor daca e sa se lase asteptata), il intrebi ceva despre obiectul asteptarii. Restul tine voi doi, coada si-a facut datoria!…

Coada e ca un Preludiu! Daaaa!… Aminteste-ti cum savurezi un preludiu luuung si reusit!… E jumatate din gustul dulce al victoriei :))

O coada e preludiu daca astepti sa intri la concertul Metallica…

…Daca astepti sa-ti iei alocatia, sa-ti faci pasaportul, sa-ti reinnoiesti abonamentul ratb, in gara sau sa platesti cumparaturile in supermarket… nema preludiu! Atunci ai timp de meditatie: te gandesti la Creator, la lume si la nemurirea nemuritorilor. Esti inconjurat de masculi transpirati si nesimtiti care-ti sulfa in ceafa, gagici isterice si gospodine preocupate de Otv. Astepti cuminte 20 de minute, induri smerit, iar din neant apare o blonda. Priveste 2 secunde coada. Ii poti citi gandurile: “Am par superb, talie de viespie, fund de negresa si pantofi cu toc de 12; locul meu e in frunte!”. Se aseaza nonsalanta la inceputul randului. Okey… Terapia cu respirat profound aer in piept da gres. Daca iesi la o tigara, munca din ultimele 20 de minute se spulbera in vant. Iti ramane doar sa iei atitudine.

Ii zici; ea-ti zice; ceilalti de la coada ii zic si ei… intr-un final ajunge blonda la fund, unde-i e locul. Mai trec 5 minute si-ti vine tie randul. Ceva nu-i bine!… Te-ai asezat la coada gresita, problema ta se rezolva la ghiseul celalalt. Gluma se ingroasa, preludiul devine tortura.

Fiecare varsta are coada ei. (Andreea)

http://www.ageraces.com

REVELATIE/mi-e dor de Amsterdam

Azi mergeam la ceremonia de absolvire, cand, din senin, m-a stropit o masina pe incaltari. In timpul ceremoniei - cand ma uitam lung la petele ce mi-au aparut dupa ce s-a uscat apa de balta - mi-am dat seama ca se aseamana cu petele de pe vaci - cu petele de pe vacile bălţate. Si atunci tot universul a capatat semnificatie si am inteles si de unde provine cuvantul bălţat: o vaca normala se afla prea aproape de o balta exact in momentul in care a trecut pe acolo un cioban calare pe un magar 4×4, improscand-o pe aceasta. Balta avea probabil un continut cu accentuat caracter radioactiv, un soi de substanta mutagena - astfel incat petele s-au impregnat nu numai pe vaca cu pricina, ci si pe toate prasilele acesteia. Orisicum - etimologia cuvantului s-a impus si este fara doar si poate get-beget romaneasca: cuvantul bălţat face referire la ceea ce a fost accidentat de catre o balta: iar in cazul vacilor - toate descendentele bietei nefericite care s-a aflat prea aproape de balta primordiala. Exista si caini baltati, si pisici baltate si tot soiul de alte lighioane baltate. Animalele aflate intr-un contact apropiat cu apa nu sunt baltate: majoritatea oamenilor nu sunt baltati intrucat au stiut sa se spele dupa orice eventual accident, iarasi - lebedele nu sunt baltate! Cine a vazut vreo lebada baltata?!

Numai bine

Adica cum?

Din seria ‘pubertate redescoperita in timpul lucratului la licenta’, citind postul lui Gxg ‘Razlet’ mi-au revenit in minte tot soiul de intrebari dintre care si ‘cum se autosatisfac fetele?’ Asa ca am inceput sa intreb pe unde am putut…

Am aflat cu stupoare ca multe fete (3) nu se gandesc la nimic in timp ce-si dau singure o mana de ajutor. Pai la ce bun se mai zgaiesc ele la tot soiul de barbati si ne mai tarasc la filme cu Antonio Banderas, Brad Pit sau mai stiu eu cine? Si ce mama naibii se petrece in mintea voastra in momentele alea? Va ganditi la copiii din Africa, la cumparaturile de Craciun sau la stratul de ozon?! Caci nu poate fi un blanc total! La noi e simplu - cateva cadre cu muieri, iar sangele ramas in creier nu ne permite sa ne mai gandim la mare lucru. De asemenea, noi ne zgaim la dudui ca sa facem tot soiul de poze mentale ce vor fi folosite ulterior.. ca se mai intampla ca buzele Angelinei sa se amestece cu sanii lui Sharon Stone si fundul vreunei profe din liceu - asta e alta discutie.. dar macar nu ne zgaim degeaba! Oricum, nimic nu se pierde… totul se foloseste!

O alta mare dilema existentiala.. Frecventa! Adica la mine cel putin poate varia intre 1-20 de ori pe saptamana - depinzand de anotimp, umiditatea aerului, stres sau mai stiu eu ce. Am doar niste idei f vagi cu privire la frecventa la fete..

Ok - cu aceste intrebari existentiale in gand am sa incerc eu sa adorm in noaptea asta.. Sper ca nu ma voi busi de o timiditate exagerata si ca se va indura vreo fetiscana sa imi mai elimine din necunoscute… Iar daca sfiala nu va lasa si nu va lasa sa postati cu numele propriu - folositi si voi un username fals, dar credibil, gen Marghiolitza, Sofronia, Stelutza, sau chiar de baiat ce se da atotcunoscator - Naum, Piropircanitza sau Petronius. Si nu - nu va temeti ca o sa va judecam - si noua ni s-a mai intamplat sa avem tot soiul de ganduri necurate cu persoane nu tocmai potrivite (si in momente nu tocmai potrivite) sau sa facem netrebnicii in Sfantul Post!

Inchei apoteotic prin - ‘cel ce se simte fara de pacate sa arunce primul cu piatra!’ (/cea ce se simte fara de pacate…) si ‘ce-i frumos si lui … …’

Si da - sunt un sustinator patimas al ajutorului de sine caci ma ajuta sa raman neprihanit pana in noaptea nuntii! (asta si personalitatea).

Noapte buna!

Brichete şi copchii

La toate magazinele nu mai au decât brichete anti-copil, la toate gamele de preţ. Nu mai există niciuna normală. Dacă pînă acum era un întreg ritual şi-un gest suprem în a-ţi aprinde o ţigară, focul apărea imediat, abordai ce stil vroiai, apucat, boem, jmecher, misterios, încet, brusc, acuma tre’ să ne chinuim, să înjurăm, să ne stresăm, s-o dăm în penibil, să ne tăiem şi să ne rănim de dragul siguranţei copiilor. Nişte aberaţii stresante, enervante şi inutile!

Dar dacă un ţânc are apucături de piroman, foloseşte chibrituri (ar trebui şi astea dotate cu sisteme de siguranţă, gen cutia să aibă parolă ). În plus, sunt convins că aştia mici pot aprinde o brichetă de-asta anti-baby mult mai repede decât cel mai stresat fumător. Ăştia de la Protecţia Consumatorului nu-şi dau seama cât de evoluaţi sunt copiii din România. 

Eu cred că ar trebui să pună un sistem de siguranţă la pachetul de ţigări. Să se deschidă numai pe bază de CNP.

Răzleţ

Despre labă. De la vorba aia, “Cu o mână scriu şi cu cealaltă mă gândesc la tine”, iţi dai seama că, vorba ailaltă, “Viaţa e plictiseala dintre două labe”. Blogul ăsta a primit vizitatori ce au căutat pe google “tehnici de masturbare” şi “cum se face laba”. În plus, o prietenă, nu spui cine, m-a întrebat “Voi, băieţii, când vă jucaţi cu soldăţelul, vă imaginaţi doar o pereche de ţâţe pe fundal alb?”.

Aşadar, despre labă. Papacioacă, autosatisfacere, giocco di mano, sport de masă, autosesizare, frecat nesul, labbing, lăbuţa, dat în cap lu’ Mutu, ElEiBiEi, un solo de mandolină sau cum i s-o mai spune (dacă mai ştiţi, băgaţi commenturi; scrise, bineînţeles, cu ambele mâini). Se face din mii de motive. Plictiseală, stres, dorinţă, singurătate, chef de nimic, nesomn, în loc de sex, înainte de sex, după sex, oricând. Se folosesc poze, reviste, filmuleţe, saituri, pornache, etc. Fără materiale stimulatoare la dispoziţie, se lasă imaginaţia liberă şi se trece la acţiune. În gând ai ce femeie vrei (vedetă, actriţă, prietenă, colegă, şefă, etc), e aşa cum îţi place, ştie exact ce dorinţe ai, îţi citeşte gândurile, face numai ce-i spui. Nu refuză, nu face fasoane şi îţi dă replici perfecte. Se întâmplă în orice loc vrei, pot fi câte femei îţi doreşti, care te satisfac cum le comanzi tu. Durează cât vrei şi nu trebuie s-o ţii în braţe după. Poate fi vorba (sau gândul, na!) despre un sărut, o mângâiere, un mix de gesturi, actul în sine, orice transportă sângele de la un creier la altul. Nu există tehnici sau metode, doar natura noastră, a tuturor purtătorilor de scrot. O ştie toată lumea, e obscenă, puţin cretină, dar se potriveşte de minune: “O labă la vremea ei face cât zece femei”.

De ce dracu o fi aşa tabu? De ce dracu suntem numiţi obsedaţi sau perverşi? Maaaaare chestie!

 

Pisi

Daca iti plac pisicile, opreste-te! Nu citi mai departe. E un text numai pentru fanii cainilor. Daca tii cu felinele, iesi imediat de pe blogul asta, nu mai incerca sa te bagi pe sub pielea omului si du-te sa mananci peste. Si nu-ti mai prelinge coada de picioarele noastre! Hai zat!, ca lasi par pe aici!

Uram pisicile! Cele mai enervante animale din istorie! Pe motani ii excludem din start din discutie, ii intelegem; sunt asa cum sunt din cauza lor, ca-s nevoiti sa le suporte. Cu ele avem noi treaba! Pisicile! Pentru ca se vor gratioase, cand de fapt sunt niste tarfe. Pentru ca se vor prietenoase, dar sunt nesimtite si prefacute. Pentru ca ele cred ca un “Miau!” spus in sila ne poate convinge sa le adoram. Pentru ca iubesc mai mult pe cine are un castron cat mai mare de lapte. Pentru ca isi vad doar interesul. Pentru ca nu-ti aduc mingea, nu asculta si sunt prea lenese. Pentru ca nu-s compatibile cu noi si nu stiu sa dea din coada. Nu inteleg niciodata ce vrei sa spui si nu poti sa-ti dai seama ce gandesc si ce vor. Pentru ca sunt dezinteresate si ca raspund la apelativul “Pisi”. Pentru ca vor sa fie alintate tot timpul. Din cand in cand, miorlaie isterice fara sa stie nici ele prea bine de ce. Au o figura gratioasa, calma si usor plictisita, dar daca le privesti in ochi, il vezi pe dracu!

Ele n-ajuta omul la nimic in viata! In plus, ii iau peste labuta mereu pe caini, ii cred niste prosti si nu-i respecta. Nu tin cont de sentimentele lor si vad prietenia sincera ca pe o gluma proasta. Se dau mari senzuale, dar mereu se ascund cand vine vorba de sex. Nu le suportam pentru ca au mai multe vieti si ca scheletul lor e odios! Pentru ca zgarie imediat ce faci o greseala si iarta doar conditionat. Vrem sa dispara pentru ca ne scoate din sarite atitudinea lor de profitoare, ca cersesc cu nesimtire mancare si, dupa ce le dai, iti intorc fundul sa se duca sa “toarca”. Incerci si tu sa porti o conversatie cu ele, le explici ceva, dar se prefac ca nu inteleg si se culca cu cracii in sus. Le uram pentru ca se dau obosite si lenese cand avem chef de joaca. Pentru ca atunci cand vine vorba de un motan mai sexi si mai proaspat, sunt in stare sa escaladeze garduri, copaci si case, in timp ce de dragul nostru abia isi misca mustatile. Pentru ca atunci cand le cumparam de tinere sunt simpatice si jucause, dar cu timpul devin niste grase monotone.

Hmm… Seamana cu ceva, dar sa moara toate pisicile daca-mi dau seama cu ce!

Cat de greu o fi sa inventezi un banc?

Toata lumea spune bancuri! De la copiii care imediat dupa ce au zis “mama” pentru prima data invata repede un banc cu Bula, profesori, sefi, pana la bunici. Sunt peste tot: in ziare, reviste, la tv, pe net, etc, si se spun oriunde si oricand. Circula repede de la unul la altul si se raspandesc imediat.

Dar de unde dracu vin bancurile astea? Cine le inventeaza? Ca toate pornesc de la “Am auzit un banc bestial! Fii atent..”. Si asta l-a auzit de la altcineva, altcineva de la altu si tot asa. Dar care-i sursa? De ce nu exista un autor celebru care a scris carti intregi de bancuri? De ce n-am niciun prieten care sa zica: “Hai sa va spun un banc inventat de mine!”? Mereu ne certam: “-Fraaate, bancul asta il stii de la mine! L-am auzit eu de la bunicu si eu ti l-am spus!”, “- Ba nu! Nu-l stiu de la tine! Mi l-a zis mie o data un prieten!”. Eh, cum ar suna: “Baiete, de la mine-l stii. Eu am inventat bancul asta!”? Si de ce nu exista o meserie in domeniul asta? Sau drepturi de autor? De ce nu a facut nimeni o firma de facut bancuri, ca doar e produsul care s-ar vinde cel mai bine. Hmm.. Cat de greu o fi sa inventezi un banc? Poate cineva sa spuna un banc compus de el? Sau cunoaste cineva pe cineva care scrie bancuri? Nu cred. E posibil ca la un banc sa munceasca mai multe minti.

Hai sa incercam sa scriem aici un banc si sa-l dam mai departe ca fiind inventat de noi! Sa ne mandrim: “Hai sa va spun un banc pe care l-am inventat eu cu niste prieteni!”. Sa fie din categoria animale, cu doua personaje principale. Dar ce animale sa fie? Si ce sa faca?

 

“Asa a fost sa fie!”

Atentie, se duce dracu buna-dispozitie! Urmeaza un text anost si plin de ura. Sirul ghinioanelor s-a dovedit a fi ca nasul lui Pinochio, vestile proaste au intarziat sa apara, dar au ajuns exact in ultimul moment, cand asteptarea ajunsese pe patul de moarte si deja entuziasmul incepuse sa para racoritor si hranitor ca un Tedi. Si au lovit sub centura, lasandu-te fara erectii intelectuale si facand din speranta personajul negativ al unei comedii proaste.

“Tot raul spre bine” i-o expresie cretina si perversa, o minciuna care pute. Ti se intampla faze aiurea, una dupa alta, ghinioanele vin la tine ca musca la cacat si se lipesc de viata ta ca Budi de podeaua de la Casa Poporului. Speri ca la capatul lor e una buna, un motiv de zambet tamp si stupid. Dar nu!, ghinioanele si nenorocul vin sa te antreneze pentru marea veste: aia cea mai proasta!, care te doboara si-ti striveste orice soi de chef. Si ce incredere sa mai ai in niste asa-zise calitati in care aveai curajul sa crezi? Niciuna!

Nu-ti ramane decat sa te amuzi de propriile-ti nerealizari si ramai prost si indiferent in fata eroului din viata ta: “Asa a fost sa fie!”. Daca tot te-ai mintit sperand si fiind entuziasmat, de ce sa nu continui? Lasa ratiunea si logica deoparte! Fii prost in continuare!

Am dat sfară-n ţară!

Nu, nu-i gresit in titlu. Asa-i corect, “Am dat sfara-n tara” (sfara=fum provenit din arderea grasimii), si nu “sfoara”.

Din acelasi ciclu, sa impartasesc aici cateva chestii de le-am descoperit intre timp:

Locatie = Inchiriere, chirie.

Nu exista “geaca” si nici “geci”. Corect: “giaca” si “giace”.

Singularul de la “accize”. Nu-i “acciza”, ci “acciz”. Tare asta!

Cred ca pe “aşază” si “înşală” le stiti

Nu-i “cu surle si trambite”, e “cu surle si tobe”.

Si cate-or mai fi…

NU in bucuresti

test EMO

Esti 93% Emo. Ha Ha ! Emo. Trezeste-te, frate, hai capul sus si iesi putin la aer curat. Esti emo. Clar emo. Fa niste schimbari, frate, serios…

Stiu ce-o sa fac asta vara?

Geniale introducerile astea de text. Poti sa scrii ce ti se nazare, poti sa nu ai nicio noima, sa nu scrii vreo idee coerenta si poti abera cat vrei. Chiar daca sunt vitale in a atrage atentia citiorului si a-l determina sa mearga mai departe printre randuri, introducerile pot sa nu aiba nicio legatura cu mesajul textului, sa induca in eroare sau sa aduca tot felul de stari: suspans, plictiseala, stres, teama sau dezinteres. Cred ca de-aia sunt primele mereu. Hmm, dar inainte sa apucam subiectul de… ce vreti voi, sa bagam si-o introducere. Sa luam grupul de cuvinte “asta vara”. E acelasi lucru cu “aceasta vara”, nu? E un fel de inversiune de la “vara asta”, nu? Si se refera la vara din momentul asta, de acum, nu? Atunci de ce dracu se foloseste cu sensul de “vara trecuta”? La fel “asta toamna”, “asta iarna”, “asta primavara”. Suntem de-a dreptul cretini! Hai, ma, sa fim mai inteligenti. Si sa socam lumea: “Mda, asta vara ma duc la mare!” sau “Asta vara o sa fie mai misto ca vara trecuta” sau “Stiu ce-o sa fac asta vara!”.

Cu o asemenea introducere, pare ca urmeaza un subiect jmecher. Neaaa, v-am pacalit. Vorbeam cu Livia la un Tedi si, pornind de la faptul ca Budi era ciudat tare (si) cand era mic, am ajuns la ideea ca la vara tre sa facem chestii. Fiecare sa-si alcatuiasca o lista cu lucruri pe isi doreste sa le indeplineasca, faze noi, locuri de vizitat, sporturi de practicat, carti de citit, chestii de invatat, ore de dormit, mente de frecat si caini carora sa le tai frunze. Sa facem ditamai listoiul, care sa implice cat mai putini bani. Am fost de acord. Eh, si intre pauze de invatat (da, am zis bine, intre pauze) ma gandeam ce pestii Marii Negre mi-ar placea mie sa fac la vara. In afara de o pluta pe o balta din delta nu pot sa-mi imaginez altceva. Sigur trebuie sa-mi doresc sa vizitez si io chestie, un loc, un judet, o tara, o galaxie. Sau sa fac un lucru neobisnuit. Sau sa fac vreun curs (?). Vreun job ceva? Sau doar tone de transpiratie inutila? Sa ma rad in cap? Sa vad anumiti oameni? Vreo nebunie? Cu siguranta!

Care-i cea mai grozava chestie pe care v-ati propus-o pentru “asta vara”?

Masochisti

Se mananca bine de tot la KFC! Crispy Strips, aripioare picante, twister sau un triple crunch sandwich, sosuri picante, delicios, excita simturile, gustul vietii e mai bun cu fast-food-ul asta, e picant, picant, picant! Mirinda, salata de varza, porumb fiert, sos de usturoi. GENIAL!

Pai cum sa nu fie puiul asta asa tare daca stai tu rabdator si cuminte la ditamai coada (cand de fapt esti cel mai grabit om) asteptand cu inima si cu stomacul in gat sa ungi cartofii si bucatile de carne in sosul ala bestial de usturoi. E clar, KFC e cel mai “vizitat” fast-food, creeaza putina dependenta, are mancare buna care chiar tine si de foame (nu ca la mec), iar servetelele alea umede sunt adorabile. Dupa o jumatate de ora gustoasa si picanta petrecuta la KFC, esti imediat un om multumit.

DAR! Peste cateva ore, se intampla ceva aiurea, despre care nu prea-ti vine sa vorbesti cu nimeni. Un lucru nasol, pe care preferi sa-l pui pe seama altui motiv sau nu te mai gandesti, uitand pana la viitoare masa la KFC. Cand vine vremea sa-ti iei la revedere de la puiul KFC si sa-l expediezi din organism, e naspa! E extraordinar de naspa! E foarte picant si la iesire. Ustura ingrozitor! Usturimea aia e de cacat! Ar trebui ca noi, consumatorii fideli, sa fim avertizati si sa scrie pe fiecare fast-food: “KFC, picant la intrare, dar si la iesire”.

Si de data asta chiar ca nu mai mananc niciodata acolo!!!!!

Cine-i George sa-i zica Simonei sa se culce?!

Nocturn rau de tot. Spre cracanarea diminetii. ”Bericioaicele” (guf, ghilimelele iti sunt dedicate) si vodcile n-au fost in stare decat sa ma duca in pat; si culmea! si din pacate, in patul meu! Ca, na!, dezamagirea te imbratiseaza mirosind a curva, dai drumul la calculator si intri pe mess. Sa vezi alti dementi care se tarasc sa-i prinda ora 4 dimineata sprinteni.

Dai de o prietena sincera. Si, ingrijorat si cu intentii bune, o trimiti la culcare: “Ce cauti la ora asta pe net? Baga ba somn, ai grija de sanatatea ta! Hai, misca in pat!”. Ea, ingrijorata si cu intentii bune, ti-o taie: “Cine-i George sa-i zica Simonei sa se culce?!”. Si de aici incepe ditamai discutia…

De multe ori, incercand sa-ti arati afectiunea si prietenia fata de unii oameni, esti frate geaman cu penibilul oferind niste sfaturi de-a dreptul cretine, inutile si ne-la-locul lor. Din simplu prieten, te transformi in sef, parinte sau proprietar si sfaturile se transforma in reguli sau porunci. “Trebuie sa faci asa!”, “Fa asta!”, “E mai bine pentru tine sa…!” iti ies pe gura fara sa le gandesti. Celalalt se trezeste cu ele in brate si, mirat si putin ofticat, nu stie cum sa reactioneze gandind “Cine dracu se crede asta sa-mi spuna ce sa fac?!”. Multe pareri sincere (gen eu chiar credeam ca Simona trebuie sa mearga la culcare, intrucat avea examen a doua zi si avea nevoie de somn) iti dau o falsa putere care te determina sa sa zici chestii care chiar deranjeaza. Esti tu convins ca stii ce-i mai bine pentru celalalt, el nu are cum sa-si dea seama si e un cretin ca nu-ti asculta sfatul. TU esti in masura sa hotarasti pentru el si nu intelegi de ce nu executa ce-i spui. Eh, oare ceilalti nu pot vedea in actiunile astea ale noastre falsitate?! Nu pot oare gandi Ia uite-l, frate, si pe-asta ce se da el prieten! Cum incearca sa ma convinga, prefacandu-se, ca-i pasa! ? Eu mai gandesc asa din cand in cand, nocturn, spre cracanarea diminetii, cand beri si vodci ma tarasc in pat, culmea!, in patul meu.

ce-am avut si ce-am pierdut

am venit acum 3 ani cu oareshce pofta de viata, cu nitzele cunostinte in spate si cu suficient entuziasm… cateva cursuri si seminarii mai tarziu si iata ca ma trezesc absolvind - azi am avut ultimul examen care se pune. stand intr-un cot si intrebandu-ma - cu ce-am ramas? - conchid frust ca n-am ramas cu mare lucru.. am ramas cu buza umflata… poveste de altfel similara cu a mai tuturor aseistilor cunoscuti.

printre randuri - au fost si mici bucurii - mers la seminariile de la 7:30 direct din club A, satisfactiile examenelor bine copiate - cu stil si cu finete… frumusetea rasariturilor de soare - cu farmecul lor aparte din sala de lectura a caminului Moxa D, in diminetile de dinainte de examen…  si - somnul de dupa examene…………….

Dezgustator!

Si iesi la o terasa cu gasca… Baieti si fete, cu unii esti foarte apropiat, pe altii nu i-ai mai vazut de mult, iar pe unii abia i-ai cunoscut. Se intampla des asemenea iesiri.

De multe ori, la masa cu voi sunt cupluri. Se bea bere, suc, vin, apa plata, se fumeaza, eventual se mananca. Se discuta despre orice. Dintre cupluri,  un el si-o ea stau imbratisati, se tin de mana tot timpul, se gadila, se alinta si fac glumite ieftine, au aceeasi parere si rad la orice rahat (sunt indragostiti, ma!). Eh, cand discutiile sunt mai interesante, voia-buna e ca la mama ma-sii acasa, cei doi incep sa arate intregii terase cat de mult se iubesc ei si mai ales cum. Si incep sa-si impleticeasca limbile in reprize de cate 5 minute (a se citi se saruta). Mai fac o pauza mica sa mai asculte ce se vorbeste la maasa, mai iau cate-o gura de bere si mai trag un fum din tigari si iar se pun pe “lins”. De fiecare data se gasesc doi care “sa-si ia limba-n gura” la o masa si sa “se mozoleasca” incontinuu. Stau cu gura semi-deschisa si misca mecanic din limba. In momentele alea de jena absoluta, toata lumea de la masa se concentreaza pe papilele lor gustative, se uita la zeama care se scurge din gura lor si concluzioneaza: “Ce draaagut! Ce frumoasa-i iubirea!”.

Superstitii.. Ghinioane

Eu pana acu’ vreo doi ani practicam intens sportul superstitiilor: 3 pasi inapoi cand vedeam o matza neagra, obiecte care imi purtau noroc si fara de care nu plecam din casa (in special la concursuri mergeam plin de tot soiul de ‘amulete’), credeam in numere norocoase (1,3,7,10,20) si ghinioniste (13, 4, 6, 13, 13, 13….) etc. etc. Am renuntat la ele dupa ce mi-am mai prins capul pe umeri si mai ales dupa contactul cu modul de a gandi american (si anume cu ideea ca tu iti definesti viata, iar accidentele sunt doar accidente). Si mi-a fost foarte bine!

Dupa cateva intamplari in lant de anul acesta am inceput sa cred din nou in prostii:

Nr. 1: Cum iti incepi anul asa o s-o duci pana la capat. Se face ca eu (Andrei), George si Iuliu am inceput anul printr-un mic accident de masina. A doua zi - dus sa ma intalnesc cu ei - taxiul cu care mergeam s-a mai busit intr-o masina. Ciudat. De atunci oricum - nu ne-a fost bine: multe alte mici/mari nenoroace, printre care: eu am lesinat in timpul unui concurs pt care munciseram ca chiorii cateva saptamani, lui George i-a fost pradata camera de camin (lasandu-l fara niste bani, acte si mai grav - deodorant). Livia - care desi nu era prezenta fizic in masina la inceputul anului, (dar e mereu in gandurile noastre, asa ca se pune) a avut nu stiu ce interventie chirurgicala f bizara. Iar Iuliu - se pare ca si-a pierdut mintile si vrea sa-si cumpere pusca/harpon. Dupa care probabil o sa ne omoare pe toti si el o sa ajunga la puscarie. Serios

Nr. 2: Numere cu ghinion: 13. O intamplare f recenta m-a facut sa imi amintesc ca m-am despartit de ultima prietena pe 13. De prima prietena din viata mea tot pe 13 ma despartisem (ce-i drept acum nu stiu daca astea sunt noroace sau ghinioane…) Pe 13 mi-am luat primul 2 la mate, mi-am rupt un picior pe scari… a - si da - lesinul de anul asta care m-a facut sa ma plimb cu ambulanta si sa fiu dus in camera de Desocare langa un batranel ce se incerca resuscitat, tot pe 13 a avut loc. Yup ii

Nr. 3: Iarba rea nu piere. De fapt - aici trebuia sa fie alta idee - dar de-al naibii nu mai reusesc sa imi aduc aminte care!, cel mai probabil datorita faptului ca cele putin prea multe jointuri de semestrul trecut din Amsterdam mi-au subrezit memoria - si efectele inca sa mai resimt.

Mai crede careva in superstitii bizare?

Prostii

Uneori, ti se intampla chestii aiurea. Ti se fura un lucru, esti pârât, dat in gât, cineva afla o chestie despre tine, etc, dar nu stii autorul. Nu ai idee cine ti-a facut-o!

Eh, foarte nasol e cand iti banuiesti prietenii sau apropiatii. Chiar daca ai argumente si indicii despre unul sau altul ca ti-a dres-o, ti-e jena sa-l banuiesti. E naspa! Incerci sa-l iei pe ocolite straduindu-te sa-i observi reactiile. Mai descoperi cate-o dovada, dar tot nu-ti vine sa crezi si nu indraznesti sa intrebi direct: “Ba, tu esti cel care mi-a spart camera si mi-a furat portofelul?”.

Ma obsedeaza cateva expresii romanesti! Le stiu intelesul, dar tare mi-ar placea sa inteleg de unde vin. Pe primul loc e “pana-n panzele albe”; care panze si de ce albe? Apoi, “dat in gât” (sensul de pârât; l-am folosit mai sus); adica pe el l-am dat in gat, ce dracu?. Alte expresii bizare: “nu te inghit”, “om cu scaun la cap”, “se da pe brazda”, “sunt pe felie”, “ma sparg in figuri”, “te-ai dus pe copca” sau, preferata mea, “muc si sfârc”.

Hai sa inventam un cuvant sau o expresie, s-o folosim enervant de des peste tot si sa vedem cat de mult o putem raspandi!

Aberatie 3 - Urari

Cand se intampla sa fie ziua cuiva, trebuie sa faci in asa fel incat sarbatoritul sa vada ca te-ai gandit la el. Asta-i scopul numarul unu! Nu conteaza cum, ce zici, ce-i urezi, daca esti sincer sau nu, important este ca el sa inteleaga ideea ca TU ti-ai amintit! Eventual ca ai fost si primul care l-a urat!

In ultima vreme, se obisnuieste ca sarbatoritul sa primeasca urari la 12 noaptea. De obicei sms-uri. Principiul e urmatorul: ai trecut in calendarul de la telefon mai multe zile de nastere, cu alarma setata la 12 noaptea, scrii rapid un mesaj care contine banalul si enervantul “La multi ani!”, bagi un smailifeis si trimiti. Eh, “aniversatul” e bombardat de mesaje si eventual telefonane intre ora 12 si 1 noaptea. Dupa care, a doua zi, nu-l mai suna si nu-l mai ureaza nici dracu (ca de!, toata lumea si-a facut datoria noaptea) si nu mai simte absolut deloc ca e ziua lui (care oricum e o aberatie, dar asta e alta discutie).

Foarte enervant si jenant e momentul in care suni pe cineva sa-i urezi “La multi ani!”. Iei telefonul, formezi, suni. Pana sa raspunda, te tot gandesti la ceva creativ sa-i urezi omului, sa nu fie doar jenantele “La multi ani, sanatate si noroc!”. Sarbatoritul iti raspunde cu o voce curioasa, de parca n-ar sti de ce l-ai sunat (o alta discutie, cat de mult tre sa se prefaca si sa se forteze cel care primeste urarile; trebuie sa para surprins si incantat!) si tu bagi: “Bai, te-am sunat sa-ti zic la multi ani, sanatate, tot ce-ti doresti”. Dupa “Oau, ti-ai adus aminte, multumesc, merci..” urmeaza niste subiecte de discutie absolut banale (gen “Ce-ai mai facut?”, “Unde sarbatoresti?”) si o reluare: “Pai na, iti urez inca o data la muti ani, sanatate si tot ce-ti doresti”.

De ce dracului suntem asa mecanici, eventual prefacuti si atat de neinventivi?! Situatii jenante si penibile! Daca tot ideea e ca acel om sa inteleaga ca TU ti-ai adus aminte si ca te-ai gandit la el, de ce nu dam doar beep-uri? Sau mesaje cu “Ba, stiu ce zi e azi!”?

Oan, ciu, fri, Pamela vrea copii

Sesiune. Pauza de la invatat. Cantina. Cu Budi, plictisiti la o ciulama. De la ideea ca Budi era un ciudat (si) cand era mic, am ajuns la:

Oan, ciu, fri / Pamela vrea copii / Bobi nu o lasa / Ca e prea frumoasa

sau

Din oceanul Pacific / A iesit un peste mic / Si pe coada lui scria / Iesi afara dumneata

sau

Am dam dez / Dizi mani frez / Dizi mani comparez / Am dam dez

sau

Impacare, impacare / Fara nicio suparare / Cine s-o mai supara / (si aici ne-am blocat)

sau

La popa la poarta / Sta o matza moarta / Cine-o rade… (iar ne-am blocat)

si apoi

“La perete, la perete, STOP!”, “V-atiascunselea”, “Prinselea pe cocotate”, “Tara, tara, vrem ostasi!”, “Ratele si vanatorii”, “Hotii si vardistii” si una cu imparatul care dadea mamaligi, pasi de furnica si pasi de urias.

si apoi

“Cum te cheama, Zori de zeama, cum te striga, mamaliga (iar ne-am blocat)”, “Avion cu motor, ia-ma si pe mine-n zbor, Nu te iau ca esti mic, Si te cheama Polonic”, “S-au spart oalele, Si-ai mancat sarmalele”, “Stai acolo usturoi, ca stai bine pe butoi”.

Si mai era una…”Am, dam, diiina, S-a ouat gainaaa, ….”

Si alta … “Coana Mitza, biciclista, a cazut si si-a rupt…, Piiiitpalac intr-un tufis, Mie-mi vine sa ma…Piiiitpalac intr-un copac, Mie-mi vine sa ma Caaalule mananci ovaz, Mie-mi vine sa ma … Baaaietelul face baie si se scarpina la … Cooaaana Mitza biciclista” (asta a aparut la pubertate).

Mai stie cineva vreun joc, cantecel, expresie din copilarie? Sau macar continuarile la alea de mai sus?

Cele mai aberante aberatii

Cum se apropie un alt examen si tre` sa fii serios si studios, iar iti vin in cap o groaza de aberatii. Din ciclul “La ce te gandesti pe timpul sesiunii”:

1. Statusurile de pe mess. Noaptea. Adica ce ma intereseaza pe mine, folositor fidel si activ al mess-ului, oamenii din lista care sunt online, dar nu pot fi contactati?! Cei care “Dorm DND”, “Baitza DNFD”, “Film”, “Pap”, “Go away”, “Nani”, etc. Ca sa nu mai spun ca trei sferturi din lista sunt acum “Busy”. Inclusiv eu.

2. Cuvantul “intrucat”. E favoritul meu. E mai barbatesc si e cuminte. Nu se compara cu “deoarece”, care-i putin cam gay, nici cu “fiindca”, asta-i cam snob, si nici cu “pentru ca” (e prea comun). Ca sa nu mai spun de “caci”.

3. M-am gandit la cat de superficiali suntem uneori. M-am gandit ca nu apreciem cum trebuie foarte multe lucruri vitale. De exemplu apa. Cand opresc astia cate-o zi apa, innebunesti, abia atunci iti dai seama de insemnatatea ei. Sau dup-aia m-am gandit la hartie igienica; atunci cand iti termini treburile la buda si realizezi ca sulul e gol (si esti nevoit sa folosesti servetele - in cel mai bun caz -, ziare, cursuri, etc). Si dup-aia nu m-am mai gandit.

4. O restanta imediat dupa sesiune. Nu-i chiar asa stresanta, chiar daca te impiedica sa faci o gramada de lucrui in vacanta. Adica, dupa ditamai perioada de 5-6 examene, te uiti pe calendar si-ti vine sa zici razand: “Uite-o, ma, si p-asta, cum a ramas ea la sfarsit!”.

5. Master. ??!?!?!?!???!!? (Cum urla Dwayne din Little Miss Sunshine cand afla ca nu poate merge la scoala de piloti de avioane: FUUUUUUUUUUUUCK!).

On Johnny’s road

Sentiment -genial- de bine, de extaj, de nebunie si de neliniste: acea neliniste care iti calca ambreajul fiecarui muschiulet si-ti trimite instant inima in viteza a cincea, care nu vrea sa ti bagi creierul in garaj si sa stingi farurile pentru ca drumul e prea drept si bun si cu banda lata (si asa ceva mai rar) bagandu-ti fiecare terminatie nervoasa in revolutie cand apesi acceleratia pana la fund dupa care te opresti brusc si te intorci cu frana de mana pana se incing cauciucurile (iti place mirosul!!!) si apoi o iei iar din loc pentru ca motorul toarce mai puternic in timp ce-i cresc turatiile si cere din ce in ce mai multa energie, iar tu ii dai, pistoanele pulseaza cu forta, creste nivelul apei si imaginile se succed mai repede si mai repede pana dispar cu totul si ramai doar tu cu drumul tot mai ingust si mai hipnotizant si cucerit de conbustia din micul rezervor …cine ar fi crezut … adrenalina te-a secat de puteri dar nu te lasa sufletul sa nu te intorci de unde ai plecat, schimbi banda si o iei iar de la capat pe drumul care vrea sa-l parcurgi in lung si-n lat, strangand cu forta volanul si simtind viteza in rinichi, pana te lasa bujiile si-ti sar capacele de te imprastii tot pe drum cu ochii halucinanti si mintea in delir (ti-e frica, ti-e bine, nu te asteptai…). Fara martori, fara limite … on the road …

Cand n-ai probleme, iti cauti

…si iar te apuca pandaliile ca nu stii ce urmeaza cu viata ta. Te tot minti cu mici momente simpatice si stari oarecum placute, amani s-o gandesti serios si mereu te amagesti cu “Lasa, oi vedea eu ce-o fi”. Cand se iveste ocazia sa discuti cu cineva despre “ce-ai vrea tu sa faci mai departe” te dai cocos, c-ai vrea si ca poti sa devii nus`ce manager, director, patron, pictor, moartea caprioarei. Dar de fapt tu habar n-ai! Iti promiti apoi ca o sa te gandesti serios la ce ti-ar placea, la ce-ai vrea, dar nu se intampla. Pentru ca de fiecare data te sperii! Te ingrozesti de faptul ca nu stii si nu poti sub nicio forma sa-ti dai seama ce vrei.

Foarte des auzi: “E simplu! Fugi si-ndeplineste-ti visul!”. Care vis? De unde dracu iti poti da seama care-i scopul tau, care-i dorinta ta aia mare? La intrebarea “Cum te vezi peste x ani?”, daca nu esti sincer sa-i tragi un “habar n-am!”, iti curge sange din creier si imaginatia ta isi da cu pumnii in cap sa nascoceasca un soi de sens al vietii tale. Zilele trec fara nicio noima, nimic nu se leaga intru ceva unitar, poate doar intamplator. N-ai skilluri si capacitatea sa legi putin semnificatiile micilor placeri din viata ta, sa incerci sa-ti gasesti o menire, o pornire, o dorinta. N-ai avut noroc sa-ti descoperi pana acum vreun talent, parintii nu te-au ajutat sa-ti gasesti o pasiune, iar hobby-urile tale sunt clasicele: muzica, filmele si calatoriile.

Esti un om simplu de tot, prea simplu, insipid, inodor, incolor. N-ai zvac, nu esti spontan, umorul e ruginit iar disponibilitatea de a socializa se cam duce dracu. Dar na, vorba aia, “Lasa, vedem noi ce va urma…”.

Iubire=Suferinta

Si ce legatura are cu sexul? Adica indragosteala asta are si alte aspecte pozitive? Multi recomanda iubirea ca reteta sigura a fericirii. Eu cred ca sunt niste scrantiti, idioti si niste inconstienti. Pai…

Cand te apuca indragostitul, suferi. Ca n-ai mai vazut-o de juma de zi, ca la telefon n-ai apucat sa-i spui tot, ca nu i-a placut cadoul pe care i l-ai luat, ca nu esti sigur dac-ai satisfacut-o aseara, te consumi ca s-a tuns aiurea dar nu indraznesti sa-i spui, ca nu-ti raspunde la mesaje, ca a trecut prea repede timpul petrecut cu ea, ca nu te lasa sa iesi cu baietii, ca prietenii te catalogheaza: “ba, esti sub papuc!”, ca ultima data cand v-ati vazut s-a uitat mai nu stiu cum la tine (daca are pe altcineva?!), ca nu mai e ca la inceput, etc. Daca esti indragostit manga, simpla idee ca ea foloseste anticonceptionale e dovada suprema ca te iubeste. Sau mai nasol, daca esti indragostit fara ca ea sa te vrea, e si mai trist! Cand o iubesti pe pisoias a ta, esti suparat si nemultumit ca te-ai plictisit, ai vrea si alte bambine, vrei sa mai iesi si tu in oras ca pe vremuri, etc.

Cand te apuca indragostitul, suferi. Pai ce rost are ma sa te chinui singur, constient si voluntar? Daca esti indragostit suferi, daca nu, suferi ca ai vrea si tu. De-a lungul unei relatii, suferi ca un caine, mai putin cand intervine sexul. Stooooop! Pai, sex poti sa faci si fara sa fii indragostit. Si nu prea am auzit pe nimeni sa sufere de la sex. Adica, cateva fuck-friends, niste amice reale si sincere cu care sa faci celelalte chestii si gata! Hm, asa ar trebui sa fie. Si daca la tigara de dupa ti se pare ceva dubios, gen simti un soi de suferinta, ia-ti hainele si du-teeeee!

Cand te apuca indragostitul, suferi. Sexul se face in mai multe numere, iubirea ar trebui doar intr-unul.

Hm, sunt curios la ce grad de nesimtire o sa ajung in ochii celor care citesc aberatia asta.

Sex + Rutina = Love

Cu o durere bizara de spate, deschizi ochii si-o vezi alaturi dormind, avand o figura multumita. Iti aprinzi o tigara si-ti dai seama de cateva chestii.

1. Fazele alea cu tinut de mana, ochi de vitelus, suspine, inrosit si visat is niste aberatii. Te manipulezi singur, fara niciun rost, cu riscul de a pierde contactul cu ratiunea, crezand ca simti, doresti, visezi . Te minti ca ti-e dor, ca nu vrei altceva si ca ti-e bine. Aiurea!

2. Cand ele numesc sexul dragoste, se refera la capacitatea ta de o face sa se simta confortabil, in siguranta si chill inainte si dupa sex (care la urma urmei inseamna o suma de miscari sacadate, siroaie de transpiratie, un soi de concurs intre el si ea, dorinta fiecaruia de a fi “bun”, etc). Mici discutii, glumite, jocuri inainte si dupa. Asta e!

3. Aproape toate care sunt “intr-o relatie de durata”, is foarte nemultumite. Dileme sentimentale, amanti, fantezii ascunse, nepotriviri de caracter, secrete, “nu mai e la fel”, “ma tine pe loc”, “din cauza lui, nu pot face aia, aia, aia”, etc. La sfatul “Desparte-te de el!”, ele se uita lung, dezaprobator si oarecum indignate: “N-am cum. Sunt de X ani cu el, mi-ar fi greu sa-i spun. Ar fi terminat! Nu stiu ce-o sa fac”. Nu inteleg. Desi ele sunt de acord ca “il iubesc”=”m-am obisnuit cu el, iar sexul e ok”, stau si se complac in nemultumiri. Le plaaace.

Sesiune

N-am absolut nimic de spus, nimic grozav de comunicat, nicio idee mareata. Mereu imi dau cu parerea aci din lipsa de ocupatie. Acum, scriu chestia asta doar pentru ca am de invatat.

Asadar, sesiune. Iti anulezi si extermini toate activitatile ce au legatura cu parasirea casei. Te imbraci confortabil, iti aranjezi tacticos cursurile si cartile, le imprastii pe o raza cat mai mare prin camera, iti faci o cafea sau un ceai si start! Parcurgi multumit de chef o pagina, dupa care parca, parca ti se face somn. Te hotarasti ca mai bine dormi o ora si te asezi repede in pat, inchizi ochii mintindu-te ca ti-e foaaarte somn si te gandesti la tot felul de aberatii crezand ca visezi. Intre timp, lasi calculatorul deschis, online pe mess (eventual cu un status dintr-ala plictisit si ofticat, ca vaaai cat de mult am de invatat si ce sacrificii fac eu) ca na!, poate, poate se ivesc oportunitati pe care sa le refuzi cu mandrie motivand ca esti ocupat.

Te ia apoi stresul ca timpul te preseaza, te ridici si iei foile in mana. Mai citesti putin, dupa care zici ca ai avea mai mult spor daca-ti aprinzi o tigara. Suna telefonul, la intrebarea “Ce faci?” raspunzi ca “Invat!”, refuzi “Ba, n-am cum. Am de invatat” si mai citesti un ziar pe net. Iti verifici mailul din 5 in 5 minute, parca ti se face foame din ora-n ora. Realizezi ca nu mai ai apa si dai fuga la magazin. Iei iar cursurile in mana, dar iti dai seama c-ar merge mai bine cu muzica. Petreci vreo ora cu cursorul prin winamp, iti aduci aminte de o melodie faina pe care n-o ai. Dai buzna pe DC, da nu-i nici acolo. Deschizi youtube-ul, asculti multumit bucata, cand observi alta in dreapta. Intre timp mai conversezi cu cate unul pe messenger, plangandu-te cat ai de invatat si ca n-ai chef. Injuri si blestemi sesiunea, iei iar cursurile in mana si dupa cateva randuri, Trosc!: “Fraate, de cand n-am mai scris pe blog!”.

Bologna

Cred ca astia vor sa faca experimente pe noi. Sa vada cat de confuz poate ajunge un student, cat de mult sa se streseze si cata incertitudine poate suporta. Dupa trei ani de facultate (care n-au nici macar utilitatea acestei paranteze), tre sa stii (ca de!, ai 21-22 de ani) ce master sa urmezi.

Se mira cu totii: “Cum, tu iti dai licenta intr-o luna si nu stii la ce master sa dai?”, incat te fac sa te-ntrebi daca nu cumva esti pierdut. Din 100 de studenti de an 3, cred ca doar unul e convins ca vrea la un anume master (si asta probabil indrumat si indoctrinat ca aia isi doreste). In rest, atata nesiguranta, incertitudine, teama de ratare profesionala, frustrari si regrete n-am vazut la nicio categorie de oameni. Doar la studentii de an 3.

Poate ca de-aia noul trend e sa dai o fuga in alta tara pentru un master scurt. Foarte bine! Sau cum se mira unii ca o prietena, studenta in an terminal 3, nu da la master anul asta, ca nu stie unde. Fata vrea sa stea pe bara ceva vreme, pana cand se hotaraste ce vrea. Munceste, incearca domenii diverse si abia apoi studii postuniversitare. Foarte bine!

Chestii stiute

Ce-am mai observat…

Majoritatea fetelor tinerele, 18-22 de ani, au fundul mai degraba mare. Pacat!

“Terapia prin ras” merge cam de fiecare data.

Cateodata, singuratatea e un lucru chiar misto!

Metallica e foarte tare!

Daca e in grup, lasatul de fumat e mai usor.

Inca o data, inceputurile sunt mai misto decat sfarsiturile.

Esti cu adevarat multumit atunci cand sfarcul ei e tare.

Mult pa!

e ocupat

se contrazic toate ideile..una care una se sparge in mii de bucatele si la urma ramane o constiinta goala care nu mai are nimic impotriva cu ce se intampla pentru ca nu i se mai pare nimic deosebit. parca ar fi ceva care nu se leaga, dar oare ce? prea obosita mintea ca sa mai vrea sa afle, se preda si asteapta deznodamantul. ar vrea sa fie mai repede, sau poate mai tarziu, dar oricum ar fi, o sa fie sperctaculos, pentru ca ea nu o sa fie acolo cand o sa se intample. pacat ca restu nu pot pleca…dar unde s ar duce daca ar putea…. nicaieri nu mai e loc si bati din picioare cu ritm sacadat ca si la baie e ocupat…

despre nori si innorare

rautatea e atat de prezenta peste tot si poate lua atatea forme, incat inca ma intreb de ce nu imi cred intuitia cand imi spune sa fug fara sa ma uit inapoi. cel mai frumos nor poate dezlantui cea mai teribila furtuna, poate bubui si trazni mai rau ca oricare altul, mai ales ca intai l ai admirat si acum te a dezamagit. si nici nu era asa frumos la urma urmei… dar statea deasupra ta si cerea sa fie bagat in seama, sa i se recunoasca maretia si superioritatea. doar ca dupa ce se zbuciuma si face galagie, se scutura febril si te uda bine, se face nevazut: din el nu a mai ramas nimic si pana la prima caldura nici nu o sa mai fie. uneori ne place ploaia, alte ori ploaia ne place pe noi, dar oricum ar fi ne paste pneumonia in ambele cazuri. morala: sa aveti umbrela la voi mereu, ca nu se stie cand da caldura si apare norul.